“O mamă care ține strâns, strâns la piept o fetiță care ține strâns, strâns la piept un pluș smotocit.
Nu-ți dai seama ce e, parcă e ursuleț sau parcă e cățel. Apoi, privirea îți cade pe femeia care cu o mână împinge un cărucior, cu alta trage un troler. Ca să descriu imaginile acestea, am avut nevoie de vreo 20 de secunde.
De văzut, le vezi – cu tot cu suferința chipurilor – în niște fracțiuni de secundă. Le vezi atunci când privirea se mută de la un capăt la altul al imaginilor cu valuri de refugiați intră în România zi și noapte. Epuizare, confuzie, nerăbdare, tensiune și frig năprasnic.
Copiii trag după ei valize și adorm pe unde apucă, femei cu bebeluși în brațe și pașapoartele în sacoșa cu pamperși, bunici care își iau la revedere de la nepoți la graniță. Este imaginea zilei din toate vămile de la granița cu Ucraina.
De undeva, înfundat, se aud sunete de bucurie, de normalitate. O mamă și fiica ei cântă la mulți ani pentru un suflețel mic, care aleargă printre valize. Au ajuns la vama Isaccea exact în ziua în care micul Vanea împlinea 2 ani. Nu a avut parte de tort cu lumânări și nici de cadouri, pentru că războiul oamenilor mari i-a stricat petrecerea. Mama și surioara lui i-au cântat La mulți ani în vamă.
La mulți ani, Vanea! Să crești mare, într-o lume de o mie de ori mai bună!” a spus Melania Medeleanu la Zi de Bine.
