“Ai aștepta în stație un autobuz care nu vine niciodată? Știu, pare o idee ruptă dintr-o piesă de teatru existențialist, dar,de fapt, este ruptă din realitatea de zi cu zi a pacienților cu demență. În Germania, Polonia sau Italia, unele centre de îngrijire pentru bătrâni, în loc să își zăvorască porțile și să le blindeze cu pază au optat pentru strategia stațiilor de autobuz false.
Vedeți care e treaba… pacienții cu demență nu doar că uită ce știau, dar nici nu reușesc să rețină lucruri noi, oameni noi, locuri noi. Se pot trezi dimineața la azil, iar cei cu spirit mai independent vor încerca să plece acasă. Numai că acasă este un termen relativ. Poate să fie casa copilăriei de la țară. Poate să fie un membru al familiei care a decedat. Și de multe ori, aceste aventuri se termină cu ei rătăcind zile întregi dezorientați pe străzi.
Să aștepți autobuzul în loc să o iei la pas e totuși tipul de obicei care pare că nu se șterge din memorie. Doar că autobuzul întârzie puțin. Puțin mai mult. O persoană se apropie de bătrân și îl întreabă: Autobuzul pare să întârzie azi. Ce zici de o ceașcă de cafea? Sătui de așteptare, bătrânii vor urma angajatul înapoi la centrul de îngrijire.
Se întâmplă în viețile unora dintre noi ca părinții care ne puneau șosete în picioare și căciula strâns pe cap să devină ei înșiși copii rătăciți spre finalul vieții. Zic de Bine despre cei care reușesc să-i îndrume cu umanitate și blândețe înapoi la siguranță.
Dacă știți și voi vreo inițiativă locală despre care merită vorbit, un om fain care face lucruri care inspiră sau dacă puneți la cale vreo faptă bună, care are nevoie de susținere, scrieți-ne iute la zidebine@zidebine.ro”, a spus Melania Medeleanu la Zi de Bine.
