“Săptămâna trecută, când a plouat mai ceva ca în poeziile lui Bacovia și visam sori galbeni pe pereți, mi-am dat seama că dacă ar trebui să-i explic unei persoane nevăzătoare cum arată galbenul soarelui de toamnă, nu prea m-aș descurca. Păi bine, și atunci cum știu persoanele nevăzătoare ce tricou, pantalon sau fustă poartă? Unii folosesc semne sau etichete – eticheta întreagă e pentru tricoul negru și cea ruptă pe verticală e pentru tricoul verde, de exemplu.
Din fericire, după mai bine de șapte ani, multe eșecuri, teste și încercări, un român a reușit să creeze Alfabetul tactil al Culorilor, care a câștigat și medalia de aur la Salonul de Invenții de la Geneva. Tudor Scripor a realizat alfabetul ca pe o extensie a celui Braille, care include cifre, litere, semne de punctuație, diacritice, inclusiv semne muzicale. Doar pentru culori nu exista un limbaj comun. Ca să scrii albastru, de exemplu, trebuie să scrii toate caracterele care compun cuvântul. Însă în sistemul Scripor, cuvântul se reduce la un singur simbol. În alfabet sunt reprezentate nonculorile, culorile de bază și variantele lor mai deschise ca nuanță.
Și, la ce le folosește cu adevărat, poate te întrebi? Că o persoană nevăzătoare o să poată juca Remi sau o să poată rezolva cubul Rubik? Da, e o treabă să ai acces la potențialul ludic al vieții, să poți împodobi singur pomul de Crăciun! Dar adevăratul beneficiu e următorul: cu același ambalaj, într-o formă identică a unei sticle de 1L se află și apa plată și antigelul. Niciuna nu miroase, dar antigelul e albastru. Întâmplător e și mortal!
Zic de Bine despre invenția lui Tudor Scripor pentru că am convingerea că viața poate fi mult mai simplă și accesibilă persoanelor nevăzătoare, doar cu mici „retușuri”.
Dacă știți și voi vreo inițiativă locală despre care merită vorbit, un om fain care face lucruri care inspiră sau dacă puneți la cale vreo faptă bună, care are nevoie de susținere, scrieți-ne iute la zidebine@zidebine.ro”, a spus Melania Medeleanu la rubrica Zi de BINE.
