Gândiți-vă așa: în anul 1987 Uniunea Europeană încă nu exista, zidul din Berlin era încă în picioare, în România se stătea tot mai des și tot mai mult la coadă, iar moneda unică, un miraj în depărtate. Și cu toate astea, studenți de la universități din toată Europa puteau călători, face schimb de experiență și cultură prin programul Erasmus.
Ca să înțelegem tenacitatea și viziunea care au dus la realizarea acestui program, trebuie să ne întoarcem și mai departe în timp. Povestea începe în 1957, când o tânără studentă la Facultatea de Drept din Roma a primit oportunitatea să studieze un an în Statele Unite, câștigând prestigioasa bursă Fullbright. Obține un masterat la Universitatea Columbia din New York, dar când ajunge acasă reușita ei se transformă într-o mare dezamăgire, când universitatea refuză să îi echivaleze studiile.
Întreaga experiență avea să o marcheze mai mult decât și-ar fi închipuit și următorii 18 ani va rămâne în mediul academic pentru o idee – aceea de a crea o cultură favorabilă libertății de mișcare a studenților. Așa se naște în 1978 Actul European pentru Mobilitatea Studenților Universitari, cunoscut azi ca programul Erasmus.
Pe 5 septembrie, Sofia Corradi a împlinit 87 de ani. La mulți ani, “Mamma Erasmus”! Mai mult de 5 milioane de studenți îți sunt datori pentru o experiență de formare unică în viață. Nu pot să nu mă gândesc că această femeie care a transformat dezamăgirea și umilința în ceva bun, a contribuit de fapt la formarea cetățenilor unei Europe noi. Și ca să închei cu happy-end, vă mai spun doar că recent a primit titlul de Doctor Honoris Causa de la aceeași universitate care nu i-a recunoscut studiile acum 60 de ani.
