“Știți vorba aia care zice că mintea e cel mai mare dușman? În ultima lună am avut ocazia să văd la firul ierbii acte de trădare din cele mai grave.
Am văzut cum mintea te poate separa, bucățică cu bucățică, zi după zi, de tot ce ai clădit o viață întreagă. De casa pe care ai ridicat-o, iar acum nu mai știi drumul să ajungi la ea. De o carieră academică, la care a trebuit să renunți. De fiica pe care ai scos-o din pântece și pe care acum nu o mai recunoști. Mintea în demență te separă de propriul corp până acolo că nu mai înțelegi de ce pălăria se pune pe cap și pantofii nu au ce căuta printre farfurii.
Dar știți ce am mai văzut în luna pe care, la Asociația Zi de Bine, am dedicat-o pacienților cu Alzheimer și aparținătorilor lor?
Corpul își amintește cum să râdă, cum să danseze, cum să joace o miuță și să se bucure cu adevărat. Noi, ceilalți din jur, de la aparținători la spectatori, ne uităm la ei și avem senzația că diagnosticul îi închide într-o temniță.
Și pentru că nu știm cum să-i scoatem de acolo, ni se pare că viața lor s-a terminat. Dar dacă am învățat ceva din prima tabără din România pentru pacienți cu Alzheimer și aparținători, pe care am organizat-o împreună cu DGASPC Cluj, e că au, în continuare, atât de mult de oferit!
Poveștile pe care și le amintesc au haz, vorbele de duh sunt exact ca ale bunicilor noștri. Iar zâmbetul lor când se bucură te face să înțelegi că în viața asta tot ce avem cu siguranță este acum și aici.
Uneori e ușor, alteori e greu, dar în fiecare zi poate fi un pic de bine. Ce putem noi să promitem e ca nu ne oprim aici. Deja, la centrul comunitar Zi de BINE, am dat drumul grupurilor de sprijin și întâlnirilor cu pacienți la început de drum în boala Alzheimer și aparținători.
Dacă aveți nevoie de ajutor sau stiti pe cineva în această situație, scrieți-ne pe adresa contact@zidebine.ro”, a spus Melania Medeleanu la Zi de Bine.
