“În fiecare an, la Institutul de Psihiatrie „Socola” din Iaşi ajung în medie 600 de copii şi adolescenţi, și numărul lor crește constant. Frică, anxietate, depresie, tulburări de comportament, tulburări de atașament. Ți se rupe inima să le afli poveștile în camera de gardă.
Foarte multe sunt cazuri de hărțuire la școală. Foarte multe fete sunt scoase să șteargă tabla doar ca profesorul să aibă ocazia să se benocleze la ele, în timp ce restul colegilor se hlizesc cu subînțeles în bănci.
Astăzi, până la 30% dintre studente recunosc că au fost hărțuite sexual în timpul studiilor. Dar numai una din 10 victime face demersuri către autorități după ce a trecut printr-o formă de abuz. De ce oare, vă întrebați? E simplu. Statul nu oferă niciun fel de programe de prevenție sau ajutor pentru aceste victime.
Doar 15% dintre universitățile din România catadicsesc măcar să menționeze hărțuirea sexuală în codurile de etică. Ca să nu zic că un sfert dintre românii de rând cred că victimele exagerează sau inventează acuzațiile pe care le fac.
Toți copiii au nevoie de afecțiune, de susținere, de interes explicit pentru nevoile lor. În schimb, trec în școală printr-un lanț al comportamentelor nepotrivite, urâte sau direct abuzive pe care le pasăm din generație în generație. Abuzatorii rămân la catedră și continuă cu noi generații de elevi și studenți.
În acest context, zic de bine despre „Catedra de abuz”, un proiect jurnalistic lansat de Asociația RISE Project în parteneriat cu Asociația ANAIS, care monitorizează hărțuirea și abuzul sexual în școlile, liceele și universitățile din țară. Copiii care nu au parte de grijă și afecțiune devin adulți care nu știu ce înseamnă să te porți cu grijă și afecțiune. Cu toții merităm mai mult!
Dacă știți și voi vreo inițiativă locală despre care merită vorbit, un om fain care face lucruri care inspiră sau dacă puneți la cale vreo faptă bună, care are nevoie de susținere, scrieți-ne iute la zidebine@zidebine.ro”, a spus Melania Medeleanu la Zi de Bine.
