“Cu câțiva ani în urmă, când am fondat MagiCamp și mai apoi Magic HOME, primeam mereu întrebarea – da’ cum poți să fii în preajma copiilor bolnavi, nu e greu de dus?
N-o să spun că e ușor, că nu e, dar cumva, cu copiii era mai ușor decât cu adulții. Pe copii ii prindeai în joacă și reușeai să le muți gândul de la boală. Ei voiau doar să fie copii. Pe de altă parte, în spital era mereu tensiunea, apăsarea și durerea părinților, pe care n-aveai cum să nu le vezi.
N-aveai cum să nu simți șușoteală de pe holuri, să n-audă copiii conversații de oameni mari și îngrijorați. Și n-aveai cum să nu le vezi chipurile încercănate, după ce petreceau zile și nopți în șir fie pe scaun, lângă patul copilului, fie chirciți, în patuturile mici, alături de copil.
Astăzi există multe refugii ale părinților, spații prietenoase, în imediată apropiere a spitalelor , unde părinții copiilor care au de urmat un tratament îndelungat să se poate odihni, să poată mânca, găti pentru copiii lor, să poată să plângă neauziți de cei mici.
Unul dintre primele astfel de spații a fost Căsuța Ronald Mc Donald, de la spitalul Grigore Alexandrescu.
Și, după București și Timișoara, iată, de curând a fost inaugurată cea de-a treia căsuță, la Spitalul Sf Maria din Iași.
Despre aceste refugii ale părinților, dar și despre alte proiecte ale Fundației pentru copii Ronald Mc Donald vorbesc cu invitată mea, Andreea Cioban, directorul executiv al Fundației, de care mă leagă o veche prietenie.
