“Sunt 17 ani de când Ahmed a ajuns în Ucraina. Să studieze. A terminat cu un master în inginerie informatică, însă războiul l-a prins gătind borș ucrainean cu sfeclă, într-un restaurant fast food din Odesa, unde era bucătar.
Fix 15 minute le-a luat lui Ahmed, soției și fiului de 17 ani să-și pună viețile într-o valiză. Nu era prima oară. Ahmed a ajuns în Ucraina din Iran, una dintre puținele țări care s-au poziționat mai degrabă pro-Putin. După 17 ani, se simțea mai degrabă ucrainean decât iranian și poate că nici nu ar fi plecat dacă nu ar fi fost fiul lui… Zilele astea ocupă camera cu numărul 4 într-un centru din București de care se au grijă oamenii minunați de la Asociația Carusel.
În altă parte a țării, la Vizurești, o tânără indiancă pe nume Rumana glumea că „România o chema”. În satul din Dâmbovița cu 1.000 de locuitori – români și romi, penticostali și ortodocși – 61 de studenți indieni din Ucraina și-au găsit liniștea și apoi drumul înapoi spre casă. Au sărit cu toții să-i primească bine. I-au cazat, le-au gătit, le-au dat haine, șosete groase, periuțe de dinți. Bunicile din sat le-au dus portocale, zacuscă și murături.
La despărțire au curs multe lacrimi, de ambele părți. Și bunicile din Vizurești au promis că vor încerca și varianta de orez în lapte de cocos și șofran”, a spus Melania Medeleanu la Zi de Bine.
