Pe 1 ianuarie 2017 s-au împlinit 10 ani de când România face parte din Uniunea Europeană (UE).
Procesul de aderare a României la UE a început pe 1 februarie 1993, când a avut loc semnarea Acordului european, instituind o asociere între Comunitățile Europene și statele membre ale acestora, pe de o parte, și România, pe de altă parte.
Doi ani mai târziu, pe 22 iunie 1995, la Paris, în cadrul unei ceremonii oficiale, ministrul român al afacerilor externe, Theodor Meleșcanu, a depus cererea oficială a României de aderare la Uniunea Europeană. România își completează statutul de stat asociat la Uniunea Europeană prin semnarea, la Bruxelles, la 30 iunie 1995, a Protocolului adițional la Acordul de Asociere, prin care este finalizat cadrul juridic de participare a României la programele comunitare care vizau domeniile economic, tehnic, științific și cultural.
Executivul comunitar a propus pe 13 octombrie 1999 începerea negocierilor de aderare la Uniunea Europeană cu Malta, Letonia, Lituania, Slovacia, Bulgaria și România. Au urmat mai mulți pași tehnici și rapoarte, pentru ca pe 11 martie 2004, Parlamentul European să aprobat, cu 374 de voturi favorabile, 10 împotrivă și 29 de abțineri, raportul referitor la candidatura României și Bulgariei de aderare la Uniunea Europeană.
România finalizează, din punct de vedere tehnic, negocierile de aderare la UE, la 8 decembrie 2004, la Bruxelles, prin închiderea provizorie a ultimelor două capitole: “Politica în domeniul concurenței” (cap. 6) și “Justiție și afaceri interne” (cap. 24). În cadrul reuniunii de iarnă a Consiliului European, desfășurat la 17-18 decembrie 2004, liderii Uniunii Europene au aprobat ca Tratatul de aderare a României și Bulgariei la UE să fie semnat în aprilie 2005, iar aderarea ca state cu drepturi depline a celor două țări să aibă loc în 2007.
Pe 25 aprilie 2005, la Luxemburg, a avut loc ceremonia de semnare a tratatului de aderare a României la instituțiile Uniunii Europene.
De-a lungul celor zece ani de la aderarea la UE, țara noastră a avut trei comisari europeni: Leonard Orban ( comisar european pentru Multilingvism, din 1 ianuarie 2007), Dacian Cioloș ( comisar european pentru pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală, din 9 februarie 2010) și Corina Crețu ( comisar european pentru Politica Regională a Comisiei Europene, din 1 noiembrie 2014).
România va deține pentru prima dată președinția Consiliului UE în 2019.
Istoria UE, pe scurt
Uniunea Europeană (UE) a fost creată în perioada care a urmat celui de-al Doilea Război Mondial. În prima etapă, s-a pus accent pe consolidarea cooperării economice: țările implicate în schimburi comerciale devin interdependente din punct de vedere economic și astfel se evită riscul izbucnirii unui nou conflict.
În consecință, în 1958, a luat naștere Comunitatea Economică Europeană (CEE) care, inițial, a contribuit la intensificarea cooperării economice între șase țări: Belgia, Germania, Franța, Italia, Luxemburg și Țările de Jos. Următoarea etapă a fost crearea unei piețe unice de mari proporții, piață care este în continuă dezvoltare.
Ceea ce a început ca o uniune pur economică a evoluat treptat, devenind o organizație care acționează în numeroase domenii de politică, de la schimbări climatice, protecția mediului și sănătate, la relații externe și securitate sau la justiție și migrație. Această schimbare a fost reflectată de modificarea, în 1993, a numelui Comunității Economice Europene (CEE), care a devenit Uniunea Europeană (UE).
Uniunea Europeană are 28 de state membre:
Austria (1995)
Belgia (1958)
Bulgaria (2007)
Cipru (2004)
Croaţia (2013)
Danemarca (1973)
Estonia (2004)
Finlanda (1995)
Franţa (1958)
Germania (1958)
Grecia (1981)
Irlanda (1973)
Italia (1958)
Letonia (2004)
Lituania (2004)
Luxemburg (1958)
Malta (2004)
Polonia (2004)
Portugalia (1986)
Regatul Unit (1973)
Republica Cehă (2004)
România (2007)
Slovacia (2004)
Slovenia (2004)
Spania (1986)
Suedia (1995)
Ţările de Jos (1958)
Ungaria (2004)
