La Europa FM, în anul Centenarului de la Marea Unire, aflăm povestea monseniorului Vladimir Ghika. S-a născut într-o familie care a dat Țărilor Române numeroși domnitori, însă în locul unui trai lipsit de griji, și-a dedicat viața îngrijirii celor săraci și bolnavi. A sfârșit în penitenciarul de la Jilava, unde a fost torturat de autoritățile comuniste.
Vladimir Ghika s-a născut în 1873, la Istanbul, în inima Imperiului Otoman. Tatăl său era Ambasadorul României la Înalta Poartă și până atunci, mai ocupase funcții importante, ca cea de Ministru de Externe sau Ministru al Apărării. De fapt, familia din care se trage Vladimir Ghika se confundă, într-o bună măsură, cu cea a României. Începând cu secolul al 16-lea, pe tronurile Moldovei și Țării Românești au urcat 5 membrii ai familiei Ghika, fără a mai lua în calcul nenumărați logofăți, spătari sau vornici. De fapt, Vladimir Ghika era nepotul ultimului domnitor al Moldovei, dinaintea Micii Uniri din 1859. Așadar, Vladimir Ghika era prinț. Dat fiind că se tragea dintr-o asemenea familie, Vladimir Ghika a putut să studieze la Paris și Roma științele politice, medicina, botanica, filosofia și evident, teologia.
Deși s-a născut într-o familie ortodoxă, Vladimir Ghika a trecut la catolicism pe vremea când avea 29 de ani. De atunci, începe să cutreiere lumea și spun cei care l-au cunoscut, Vladimir Ghika a ajuns până la Tokyo, Sidney sau Buenos Aires nu atât pentru a ține predici, ci mai mult, pentru a-i ajuta, la propriu, pe cei săraci sau bolnavi. În România, de exemplu, a înființat primul dispensar gratuit pentru săraci șî în timpul celui de-al Doilea Război Balcanic, prințul Vladimir Ghika îi spală pe bolnavii de holeră. Apoi, în timpul Primului Război Mondial, a cerut să fie înrolat ca brancardier.
Preot avea să devină târziu, pe când avea 50 de ani. Într-o primă fază, a slujit într-un cartier rău famat al Parisului, timp în care a locuit într-o baracă de lemn. S-a întors în România înainte celui de-al Doilea Război Mondial și a ales să rămână în țară și după venirea comuniștilor, în ciuda faptului că membrii familiei sale s-au salvat, plecând care-încotro.
Pe lângă actele de binefacere, Vladimir Ghika a susţinut comuniunea cu Roma a Bisericii Catolice din România, pe când comuniștii au interzis orice legătură cu Vaticanul. Avea să fie arestat pe 18 noiembrie 1952 și acuzat de înaltă trădare. A fost întemnițat la Jilava, unde a fost torturat fără milă, în încercarea comuniștilor de a-l face să își lepede credința și să tradeze mai mulți preoți.
Vladimir Ghika a refuzat orice compromis și s-a stins după doi ani de suferințe. În 2013, a fost beatificat și de atunci, credincioșii catolici îl sărbătoresc pe 16 mai pe Fericitul Vladimir Ghika
