Dacă boli precum tuberculoza, difteria, rabia sau pelagra sunt ținute astăzi sub control, acest lucru i se datorează într-o bună măsură savantului român Victor Babeș.
Victor Babeș, unul dintre cei mai mari savanți români, s-a născut la Viena, în 1854. Tătăl său, Vincențiu Babeș, originar din Banat, a fost deputat român în Parlamentul de la Budapesta și unul dintre membrii fondatori ai Academiei Române.
Inițial, Victor Babeș și-a propus să se înscrie la Conservator, însă după ce sora sa mai mică moare de tuberculoză, tânărul Victor se reorientează către medicină. Studiază la Budapesta și Viena și apoi, se specializează la Paris și Berlin, în laboratoarele celor mai importanți savanți ai vremii. Printre ei, Louis Pasteur și Robert Coch.
În 1897 primește o ofertă din partea Primului Ministru al României, Dimitrie Sturdza, de a pune bazele învățământului bacteriologic din țara noastră. Victor Babeș acceptă cu bucurie, deși avea oferte similare din mai multe capitale europene. Decizia de a se întoarce în țară a fost de bun augur pentru România, dar spun istoricii, Victor Babeș a fost văduvit în acest fel de un premiu Nobel. În 1895, savantul român a publicat primul Tratat de Bacteriologie, în care explica rolul bacteriilor în apariția bolilor infecțioase.
Cercetările sale au vizat boli precum tubeculoza, difteria, rabia sau pelagra și în privința ultimei, era convins că medicamentele nu reprezintă nici pe departe singurul remediu.
“Leacul pelagrei, al acestei boli a mizeriei, al acestei rușini naționale, vi-l dau eu: împroprietărirea țăranilor.”, spunea Victor Babeș.
În cei peste 40 de ani de activitate, Victor Babeș a publicat mai mult de 1000 de lucrări ştiinţifice în domeniul microbiologiei şi anatomiei patologice, în limbile germană, franceză, română, ungară şi italiană.
S-a stins din viață în 1926, la București, fiind înmormântat în curtea Institutului Cantacuzino.
