Pe 31 august 1997, Lady Diana se stingea din viaţă în urma unui controversat accident rutier.
În 2008, în Marea Britanie, juraţii însărcinaţi să se pronunţe asupra cauzelor morţii prinţesei Diana şi a lui Dodi al-Fayed au concluzionat că a fost vorba de omucidere provocată de maniera neglijentă de a conduce maşina a şoferului Henri Paul şi a paparazzilor care îi urmăreau. Juriul a eliminat explicit posibilitatea unui complot, teorie susţinută de la tragicul accident de tatăl lui Dodi, Mohamed al-Fayed.
Anchetele desfăşurate de poliţia franceză şi de Scotland Yard au stabilit că moartea prinţesei Diana şi cea a lui Dodi al-Fayed au urmat unui ‘tragic accident’, provocat de viteza excesivă cu care şoferul, Henri Paul, aflat în stare de ebrietate, conducea maşina în care se aflau cei doi, în încercarea de a scăpa de paparazzi
Mohamed Al-Fayed l-a acuzat pe prinţul Phillip, soţul reginei Elisabeta a II-a, că ar fi fost în spatele conspiraţiei care a dus la moartea Dianei. Controversele nu se opresc aici şi există o lungă listă de teorii conspiraţioniste.
La 15 ani de la dispariţia Lady Diana, cert este că prinţesa încă mai trezeşte discuţii aprinse şi nu poate fi uitată uşor.
Diana Spencer a fost numită ‘Prinţesa inimilor’ în urma implicării ei în nenumărate cauze umanitare. De exemplu, în 1997, cu puţin timp înainte să moară, Diana ajunge în Angola pentru a milita împotriva folosirii minelor anti-personal.
Poza în care prinţesa poartă cască de protecţie şi vestă balistică a făcut înconjurul lumii. A urmat o vizită în Bosnia, pentru a-i sprijini pe cei de la organizaţia ‘Supravieţuitorii Minelor Terestre’.
Diana a încercat să convingă omenirea să renunţe la minele anti-personal, explicând că acest tip de armă continuă să ucidă şi să schilodească multă vreme după încheierea războiului în care au fost folosite. Mai grav este că cele mai multe victime sunt copii. Curiozitatea vârstei, dorinţa de joacă şi minele uitate după război formează o combinaţie letală. Prinţesa Diana a murit cu un an înaintea semnarii Tratatului de la Ottawa, pentru care a militat cu toate puterile.
Prin acel tratat, Naţiunile Unite făceau apel la marii producători de mine, printre care S.U.A., China, Korea de Nord şi Rusia să renuţe la aceste arme.
