În cadrul FNT 2015, în serile de joi & vineri (29-30 octombrie) au fost programate spectacole produse de teatre din Sibiu, Timișoara, Turda și București. Între acestea se numără ”LECȚIA” lui Eugen Ionescu, montată la Sibiu, și ”VERTIJ”-ul lui Mihai Măniuțiu, un spectacol coregrafic despre Alzheimer, pus în scenă la Teatrul „Aureliu Manea” din Turda.
Iorgu Ianuși, la ”Sus cortina!”, despre FNT 2015 – în ziua a VII-a:
”VERTIJ”, producție a Teatrului „Aureliu Manea” Turda, poate fi văzut la Sala Majestic joi seară, 29 octombrie, de la ora 21.00, și de la ora 19.00, vineri seară, 30 octombrie. Scenariul şi regia: Mihai Măniuţiu.
Protagoniste sunt coregrafele Andrea Gavriliu și Vava Ștefănescu.
„Acest spectacol e despre mama mea, da ‒ despre mama mea care suferă de Alzheimer ‒ despre mama pe care nu am pierdut-o ‒ despre mama mea care, însă, m-a pierdut, cu toate că e încă alături de mine”, spune regizorul Mihai Măniuțiu.
Coregrafa Vava Ștefănescu explică la Europa FM modul în care a pus în scenă, alături de Andrea Gavriliu, această poveste răvășitoare:
”A fost un proces foarte sensibil și emoționant. A fost, de fapt, răvășitor , pentru că e greu să tratezi lucrurile acestea cu distanță. Trebuie să fii foarte aproape și să ți le cobori în corp. Ce e foarte frumos și aș dori ca și altora să li se întâmple, este ceea ce oferă Mihai Măniuțiu când lucrează cu coregrafi, cu corpuri și cu imagini create de corp. Este un fel de platformă sensibilă și plină de nuanțe, de o bogăție fantastică, în momentul în care începe să vorbească despre acest lucru sau să-ți indice anumite direcții sau zone de căutare. Pe acest lucru se bazează frumusețea procesului de creație a spectacolului: pe bogăția pe care Mihai Măniuțiu o oferă. Te simți asigurat în momentul în care te arunci ca întro prăpastie, pierderea involuntară a sinelui”.
„Într-adevăr, punerea noastră la unison, eu și Andreea Gavriliu…Nu numai că eu-s brunetă, ea e blondă, eu sunt înaltă, ea e mică și că avem constituții diferite dar și ca mod de gândire, de creație și invenție a mișscării suntem foarte diferite. Acest lucru a fost, iar, foarte, foarte interesant: să le aduci la o unitate comună, cu puterea expresivă dorită de Mihai Măniuțiu. E o experiență care mi-a picat bine la vârsta maturității scenice la care ma aflu”. Vava Ștefănescu
Vertij – 29 octombrie, Teatrul Odeon, Sala Majestic, ora 21.00 /30 octombrie, Teatrul Odeon, Sala Majestic, ora 19.00
Teatrul ”Aureliu Manea” , Turda
Scenariul şi regia: Mihai Măniuţiu
Scenografia: Adrian Damian
Muzica originală: Şerban Ursachi
Coregrafia: Vava Ştefănescu şi Andrea Gavriliu
Light-design Lucian Moga
Voce: Marcel Iureş
Distribuţia – Vava Ştefănescu, Andrea Gavriliu, Flavia Giurgiu, Alexandra Duşa, Bianca Pintea
PREMIERA: Aprilie, 2015
„Acest spectacol e despre mama mea, da ‒ despre mama mea care suferă de Alzheimer, despre mama pe care nu am pierdut-o ‒ despre mama mea care, însă, m-a pierdut, cu toate că e încă alături de mine. Cum poți să exprimi o atare sfâșiere? Spectacolul e bazat pe textele scrise de-a lungul bolii ei, texte care încercau să exorcizeze panica și durerea de care am fost cuprins. Cum e posibil ca o iubire grație căreia ești, în mare, foarte mare măsură, cel care ești, să devină fantomatică și, cel puțin aparent, vecină cu neantul? Nu știu. Mă bucur că am ascultat de primul impuls, de cea dintâi intuiție privind distribuția acestui spectacol-exorcism; drept urmare, cele două corpuri care își asumă să reprezinte destinul dificil al trupului scindat/dedublat al Mamei mele sunt corpurile a două coregrafe și dansatoare de excepție: Vava Ștefănescu și Andrea Gavriliu. Corpuri vitale, supravitale care, în mod paradoxal, par a ști multe lucruri enigmatice și tulburătoare despre devitalizare, pierderea identității corporale și a conștiinței de sine. Le mulțumesc că s-au arătat gata să plonjeze în acest limb al Vertijului. Lor li se adaugă trei tinere actrițe ale Teatrului „Aureliu Manea” ‒ Flavia Giurgiu, Alexandra Dușa, Bianca Pintea ‒ care m-au cucerit prin maturitatea de care au dat dovadă. Munca la acest spectacol îmi întărește convingerea că, în alcătuirea unei echipe unitare și puternice, nu vârsta sau experiența, ci crezul și dedicația contează cu adevărat.…” (Mihai Măniuţiu)
