Huiduită pe Arena Națională, doamna Gabriela Firea este, de două zile, cel mai vizibil politician din România. „Stadioane” multiplicate pe Facebook așteaptă următorul episod de autodiscreditare a primarului Capitalei, cum așteptau în anii `90 încă un episod din Dallas.
Au existat însă și vremuri în care doamna Firea era aplaudată la scenă deschisă. Acum exact doi ani, la jurământul de primar. Spunea așa: „Este o zi importantă pentru noi toți. Pentru că vă garantez că suntem la un moment T 0. De astăzi, Bucureștiul începe un greu, anevoios și, sper, nu foarte lung proces prin care să devină cu adevărat o capitală europeană.”
Timpul a trecut, iar acum cu toate „declarațiile tendențioase”, doamna Firea s-a văzut obligată să dea în scris ce măsuri concrete a luat de atunci ca să mergem mai ușor prin București, de pildă. Așa se face că Primăria Capitalei a pus pe hârtie trei pagini de realizări prezente, trecute și mai ales viitoare ale doamnei primar.
Ca să nu fim veninoși și să huiduim după ureche, am verificat la Europa FM cum arată și în realitate bilanțul doamnei Firea la doi ani de mandat.
Cu bilanțul doamnei Gabriela Firea așezat pe hârtie vă propun să facem azi un drum prin București. Alegem din scurta listă a realizărilor din ultimii doi ani două dintre cele mai așteptate schimbări pentru nordul Capitalei – lărgirea străzii Fabrica de glucoză, una dintre cele mai aglomerate – și spațiile de parcare – care ar fi eliberat prima bandă a marilor bulevarde ocupată doar la preluarea mandatului doamnei Firea, deducem, de mașini staționate ilegal. Să mergem!
Am ajuns pe Fabrica de glucoză – un drum pe două benzi, în nordul Capitalei, într-o zonă foarte aglomerată de clădiri de birouri, un drum pe care nu văd să se lucreze deocamdată.
– Lucrați aici, în zonă. Ați văzut să fie vreun șantier deschis?
– Pe Fabrica de glucoză, nu. Nu se vede nimic.
– Într-un comunicat al Primăriei scrie că e un proiect „în derulare”.
– Știu, știu. Asta de ani de zile. A venit un băiat să măsoare aici și l-am întrebat așa: „Tăticu`, ia spune, cam când este gata?” Și știți ce mi-a zis? Zice: „Nu vreau să te jignesc, dar nu știu dacă îl mai apuci”.
– Față de acum doi ani, s-a schimbat ceva aici, pe strada asta?
– Nimic. Nu față de acum doi ani, față de acum 10 ani. Nimic.
În Pipera lucrează peste 70.000 de oameni, iar locuri de parcare sunt câteva sute la subsolul clîădirilor de birouri,. Și atât. În același timp, niciun mijloc de transport în afara metroului, nu străbate Bucureștiul de la sud la nord. Strada Fabrica de glucoză e mărginită de un Muzeu al Aviației. Clădirea e a Ministerului Apărării și a fost nevoie de o hotărâre de Guvern pentru a permite lărgirea străzii aici. Sunt și alte câteva probleme cu exproprierile. Așadar, Primăria mai are de așteptat. Deși a promis că în iunie încep lucrările, deși în comunicatul Primăriei scrie că se derulează deja lucrări aici, este evident că nu.
Bulevardul Barbu Văcărescu, la ora prânzului. Zeci, chiar sute de mașini sunt urcate pe trotuar. N-am mers nici măcar 1 kilometru și deja am găsit mașini parcate pe carosabil, pe prima bandă. Un semn de staționare interzisă, complet ignorat.
– Nu vă e greu să curățați strada cu toate mașinile staționate aici?
– Ba da, e greu, dar asta e. Așa e mereu. Doar sâmbăta și duminica se mai eliberează. Asta e. De doi ani lucrez aici și tot așa a fost mereu.
– Dumneavoastră locuiți aici?
– Da.
– Și cum vă împăcați cu toate mașinile parcate pe unde se poate?
– Problema e că nu poți să treci. Ei, dacă intră, nu mai poți să chemi nici o Salvare, nici pompele funebre. Nimic!
– S-a schimbat ceva în ultimii doi ani?
– Ha ha ha! În rău. Domnișoară, am condus 37 de ani, dar niciodată n-a fost așa.
– V-a venit autobuzul în stație. Mergeți des cu RATB?
– Da. Merg, că n-am de ales. După ce am renunțat la mașină, un an de zile mi-a luat să învăț să merg în București cu autobuzul. Traseele sunt complicate. În primul rând, că autobuzele merg în tandem – dacă îți pleacă ala, îți vine și ăsta din partea aia, dacă nu, nu. Plus că timpii sunt mari. Mă așteptam să se schimbe ceva, în bine. Dar nu. Nu mai aștept nimic de la ei. Ei nu sunt puși decât pe luat.
Pe Ștefan cel Mare, în fața Stadionului Dinamo, e plin de mașini parcate inclusiv în stația de autobuz. Aici nu se mai poate parca pe trotuar, sunt niște stâlpi care nu permit urcarea pe bordură, așa că toată lumea lasă mașina direct pe stradă. Sunt în aceeași situație, nu pot parca decât pe stradă. Pentru a găsi explicașția unei ilegalități trebuie să acceptați să faci, practic, o alta.
Un domn parchează pe stradă chiar acum în fața mea. Riscă o amendă, căci poliția e în spate, dar haideți să vedem dacă are și soluții.
– De ce parcați tocmai pe stradă?
– Pentru că în zonă nu există niciun loc de parcare.
– În ultimii doi ani, ați observat vreo schimbare?
– Sub nicio formă.
Alături, pe trotuar, e, obicial, o pistă pentru bicicliști. Numai că bicicliștii merg tot pe stradă. În capătul pistei sunt parcate perpenducular cinci mașini.
După două ore prin nordul și prin centrul Capitalei, putem trage linie. Acolo unde Primăria ne vorbește de proiecte în derulare se și întâmplă ceva? Am văzut pe Fabrica de glucoză că nu. Nici măcar nu au început măsurătorile pentru vreun șantier, darămite vreo lucrare. Cât despre mașinile parcate neregulamentar, nimic nu s-a schimbat față de acum doi ani. În continuare locuri de parcare sunt foarte puține, în continuare mijloacele de transport în comun sunt inconfortabile, în continuare Bucureștiu e ce era și înainte.
Putem constata cu ușurință că bilanțul făcut de Primăria Capitalei este FALS.
