Într-o tentativă de a ieși din amorțire, liberalii s-au strâns la finalul săptămânii la Poiana Brașov să facă opoziție de la microfon. Convinși că lipsa mesajelor pe teme economice i-a tras în jos la alegerile de anul trecut, liderii PNL s-au întrecut în discursuri de încurajare a militanților să ia la pas satele și orașele României ca să le vorbească oamenilor, mult mai apăsat, despre economie.
„Am avut, la Economie, în nouă luni de zile – dovada cea mai simplă a interesului pentru această temă. La Fonduri Europene, trei miniștri în nouă luni de zile. Păi, de ce ne mai întrebăm cum am ajuns extraordinara performanță să avem 0,05% absorbție la fonduri europene?”, a fost una dintre sugestiile de critici la adresa guvernării PSD cu care a venit prim-vicepreședintele PNL Raluca Turcan.
Cum banii pe care România reușește sau nu să îi atragă de la Uniunea Europeană sunt o temă recurentă a discursurilor politice, am verificat la Europa FM în ce măsură cifrele cu care PNL a decis să se bată cu PSD reflectă realitatea.
Fac, oare, politicienii un efort de documentare când vorbesc despre banii europeni? O analiză a declarațiilor publice pe această temă din ultimele trei luni, de exemplu, arată că nici liderii Puterii, nici cei ai Opoziției nu reușesc să-și construiască discursul pornind de la o premisă onestă: cifrele reale.
Dacă prim-ministrul Mihai Tudose le umfla recent cu un miliard, prim-vicepreședintele PNL Raluca Turcan le reduce la puțin peste 15 milioane de euro.
Unde este, de fapt, România din acest punct de vedere? Ne-o arată datele Comisiei Europene.
UE ne pune la dispoziție 30,8 de miliarde de euro, bani care pot fi investiți în România până la finalul lui 2020. Sunt bani pentru autostrăzi și drumuri locale, pentru spitale în marile orașe și cămine de bătrâni în sate, pentru turism și pentru noi locuri de muncă în zone dependente până de curând de câte o fabrică închisă.
De aproape patru ani, de când pot fi cheltuiți, românii au încasat până azi doar 3 miliarde și jumătate de euro. În primul an nu au luat nimic, iar în ultimii trei s-a trecut de la 3% la 7% și acum la 12% sume decontate.
Înaseamnă, fără îndoială, puțin. România e, însă, de această dată, foarte aproape de media eropeană de 13%. O depășesc, e adevărat, țări ca Estonia, Litiania și Bulgaria, dar stă deocamdată mai bine ca Cehia, Slovacia, Olanda și Ungaria.
Avansul se datorează programului de dezvoltare rurală. Rămase pe dinafară în anii trecuți, primăriile și-au făcut din timp proiecte să ia de la Comisia Europeană bani de școli, de grădinițe și de sisteme de alimentare cu apă. Așa se face că întârzierile la construcția autostrăzilor, de exemplu, să fie mai puțin vizibile în datele generale.
În concluzie, dincolo de amănuntul că din ianuarie până azi prin guvernele României s-au succedat doi și nu trei miniștri ai Fondurilor Europene, afirmația Ralucăi Turcan că „am ajuns la extraordinara performanță să avem 0,05% absorbție la fonduri europene” este FALSĂ.
