Până la finalul lunii noiembrie, România concurează cu alte 18 state europene în încercarea de a aduce la București Agenția Europeană a Medicamentului. Instituția care monitorizează medicamentele vândute în Uniunea Europeană se va muta de la Londra în martie 2019, după oficializarea Brexit.
În susținerea dosarului de candidatură, ministrul Sănătății, Florian Bodog, a făcut recent un elogiu nu doar Agenției Naționale a Medicamentului, ci – implicit – sistemului de Sănătate din România. „Suntem pregătiți pentru asta, avem o experiență de cel puțin 50 de ani în acest domeniu România a asigurat de fiecare dată pentru cetățenii ei medicamente de calitate, aparatură medicală de calitate și dispozitive medicale de calitate grație eforturilor și grație calificării specialiștilor noștri din domeniul Agenției Naționale a Medicamentului”, a spus ministrul în conferința de presă pentru prezentarea publică a dosarului de candidatură.
Europa FM a verificat în ce măsură realitatea, confirmată de date oficiale, îi dă dreptate ministrului Sănătății.
Sunt, într-adevăr, aproape 15 ani de când România impune standardele europene de calitate pentru toate medicamentele fabricate la noi, dar și pentru cele din import. Este însă de analizat măsura în care „a asigurat de fiecare dată pentru cetățenii ei”, cum spune ministrul Florian Bodog, atât aparatura, cât și medicamentele de calitate.
Să luăm situația RMN-urilor, așa cum apare în ultimul raport al Institutului Național de Statistică pe Sănătate. În țara cu 4 milioane de pacienți internați într-un an, în spitalele de stat sunt în total 42 de aparate de acest fel.
Dotările cu aparatură ale unităților sanitare din România. Sursa: Extras din Raportul „Activitatea unităților sanitare în 2016” publicat de INS pe 30 iunie 2017
În dispensarele rurale, unde lucrează 40% din medicii de familie, aparatura e o raritate. Ultimele investiții în cabinetele doctorilor de la țară s-au făcut în 1991, printr-un program al Bancii Mondiale.
Accesul la medicamente e pus, de asemenea, sub semnul întrebării tot mai des în ultimii ani. Deși tuberculoza, de pildă, e declarată problemă prioritară de sănătate publică, pentru care Guvernul a aprobat Strategia Națională de Control al Tuberculozei 2015-2020, pe piața din România nu se găsesc medicamente esențiale incluse în protocoalele pe care medicii trebuie să le urmeze.
Streptomicina, produsă de o companie la care statul este acționar majoritar, lipsește din spitale, dar și din farmacii, de aproape un an. În acest timp, în ultimul Raport al OECD despre situația Sănătății în țările europene, Româania este menționată ca țara care avea în 2014 „de departe cel mai mare număr de pacienți cu tuberculoză”.
Într-o situație similară sunt periodic citostaticele. Din datele asociațiilor de pacienți, 7 medicamente uzuale în tratamentele oncologice lipsesc în acest moment din farmacii.
Cât despre medicamentele inovative folosite deja în alte țări europene, Agenția Națională a Medicamentului a inclus în ultimii trei ani în lista compensatelor din România doar 80 de nume noi, după ce timp de cinci ani o blocase complet.
Prin urmare, afirmația ministrului Florian Bodog că „România a asigurat de fiecare dată pentru cetățenii ei medicamente și aparatură medicală de calitate” se dovedește a fi FALSĂ.
