Belina, un teritoriu de pe Dunăre cvasinecunoscut până acum, este celebru de câteva zile.
După patru ani de când a fost trecut, printr-o Hotărâre a Guvernului Ponta, de la „Apele Române” la Consiliul Județean Teleorman, DNA a deschis un dosar în care anchetează un ministru al actualului Guvern – pe Sevil Shhaideh – și cere ridicarea imunității pentru un al doilea – este vorba de Rovana Plumb.
În apărarea celor doi miniștri, au ieșit nu doar colegii de partid, ci și președintele Senatului, Călin Popescu Tăriceanu.
„Sunt sute, dacă nu mii, de astfel de hotărâri. Și eu când eram prim-ministru am decis astfel de transferuri. Deci este perfect legal, nu e nicio problemă de legalitate”, a spus președintele Senatului, luni, la ieșirea de la ședința conducerii PSD.
Europa FM a verificat în ce măsură trecerea unui teren al statului de la centru la județ este întotdeauna „perfect legală”, cum spune fostul prim-ministru.
Când spune că sunt sute de hotărâri prin care guvernele au trecut în ultimii ani proprietăți ale statului de la o instituție la alta, Călin Popescu Tăriceanu nu se înșală. Ce nu spune președintele Senatului este că după 2010, pentru ape, păduri sau plaje astfel de transferuri nu au mai fost posibile decât prin lege.
De altfel, după Revoluție, din miile de transferuri făcute prin hotărâri de guvern, doar 15 au fost treceri de la „Apele Române” la consiliile județene sau locale, arată datele Monitorului Oficial. Toate înainte de 2010, cu excepția insulei Belina (v. HG 943/2013).
În sprijinul asigurărilor pe care le dă public, Călin Popescu Tăriceanu invocă propria experiență de prim-ministru. O analiză a Hotărârilor de Guvern publicate între 2004 și 2008 arată, însă, că Executivul de la acea vreme a făcut un singur transfer dinspre „Apele Române” spre o autoritate locală. Era atunci vorba despre o comună din Argeș care primea drumul din jurul unui lac și nu lacul însuși (v. HG 1178/2008).
Sutele de Hotărâri de Guvern care au mutat între autorități proprietățile statului sunt, în majoritate covârșitoare, transferuri de clădiri, de drumuri sau de terenuri de interes local.
Am verificat, din acest motiv, de ce apele au fost mai degrabă excepții. Un articol din Constituție (v. Art 136 – Proprietatea) include apele cu potenţial energetic valorificabil, plajele și marea între așa-numitele „bogății de interes public”. Aici intră și Dunărea.
Legea privind bunurile proprietate publică, pe de altă parte, a permis, din 1998 încoace, trecerea unui teren al statului de la centru la județ prin Hotărâre a Guvernului. În timpul guvernului Năstase, de exemplu, au trecut în acest fel la județe balta Comana, din Giurgiu (HG 826/2004), dar și lacul Zăton, din Insula Mică a Brăilei (HG 2158/2004).
2010 este însă momentul-cheie în care Parlamentul schimbă Codul Civil. Ceea ce a devenit proprietatea statului prin lege nu poate fi transferat la nivel local decât tot prin lege (v. Art 860 alin (3) din Noul Cod Civil). Este cazul plajelor, ca și al apelor care pot fi valorificate pentru energie. Apele au intrat în patrimoniul Administrației Naționale „Apele Române”, în 2002, prin OUG 107.
Concluzia apare explicit și într-o decizie a Curții Constituționale din 2014. E unul dintre argumentele cu care Curtea a respins atunci legea descentralizării. (v. Decizia 1/2014, pct. 176) Proiectul înaintat în Parlament de Ministerul Dezvoltării Regionale, condus la acea vreme de Liviu Dragnea, propunea trecerea plajelor la autoritățile locale.
De altfel, după 2010, cu excepția Insulei Belina, guvernele au făcut transferuri similare de la „Apele Române” doar prin ordonață de urgență sau prin legi aprobate în Parlament (v. Legea 43/2010, OUG 106/2011 aprobată prin Legea 188/2013).
Prin urmare, afirmația lui Călin Popescu Tăriceanu că astfel de transferuri „nu au o problemă de legalitate”, atunci când se referă la Insula Belina, este FALSĂ.
