Ministrul Justiției, domnul Tudorel Toader, și procurorul-șef al DNA, doamna Laura Codruța Kovesi, stau astăzi față în față pentru prima dată de la one-man show-ul cererii de revocare. Îi aduce la CSM raportul cu cele 20 de „acte şi fapte de netolerat”, cum a numit ministrul Justiției motivele pentru care a cerut schimbarea șefei DNA.
Trei din aceste 20 de puncte ating același subiect – ancheta Belina. E vorba de insula de pe Dunăre transferată în 2013 de la „Apele Române” la Consiliul Județean Teleorman la inițiativa Ministerului Dezvoltării, condus atunci de domnul Liviu Dragnea.
Iată ce reproșează ministrul Tudorel Toader parchetului anticorupție în această privință: „Direcția Națională Anticorupție s-a erijat în evaluator fără nicio distincție, inclusiv asupra aspectelor de oportunitate în adoptarea hotărârii de guvern. (…) Ulterior acestui fapt, afirmând că cele cuprinse în comunicat exprimau simple opinii ale instituției, DNA-ul a retras comunicatul.”
„Actul de netolerat” e în acest caz un comunicat de presă – cel referitor la fostul ministrul al Dezvoltării, doamna Sevil Shhaideh, și la actualul ministru al Fondurilor Europene, doamna Rovana Plumb. Un comunicat despre care ministul Toader spune două lucruri: e dovada că procurorii ar fi depășit limitele legale și a fost șters între timp de pe site-ul instituției.
Am verificat la Europa FM cum stau lucrurile.
Reprezentația ministrului Justiției a avut nevoie de 80 de minute și a rămas, totuși, neconvingătoare. În locul oricăror clarificări, domnul Tudorel Toader și-a citit imperturbabil raportul și a refuzat până la final dialogul cu reporterii. A ieșit un discurs politic, doar aparent fundamentat, în toate punctele sale, pe argumente juridice.
Pe loc, a fost practic imposibil de înțeles care era problema în ancheta „Belina”. E adevărat, cazul ajunsese la Curtea Constituțională. E ceea ce ministrul numește blocaj. Numai că în acest caz judecătorii le-au dat dreptate procurorilor. De altfel, anchetarea fostului ministru Sevil Shhaideh continuă și azi.
Ce spune ministrul Tudorel Toader citând din deciziile Curții Constituționale?
„În privința oportunității emiterii actului administrativ individual, unitatea de parchet nu are compertența de a începe urmărirea penală. Însă are competența de a cerceta actele de natură penală săvârșite în legătură cu emiterea acestora.”
E de bine? E de rău? Iată răspunsul universal: „Raportul va fi postat pe pagina Ministerului Justiției.”
În raportul publicat a doua zi apare un indiciu: e temei de revocare. Aflăm și de ce: în comunicatul de presă, DNA a scris că prin trecerea Insulei Belina la Consiliul Județean Teleorman au fost încălcate Constituția și Legea apelor. Or, spune ministrul, procurorii lucrează cu Codul Penal, nu Legea apelor, și nu e treaba lor să verifice dacă o hotărâre de guvern s-a dat sau nu legal.
Bazată pe înșiruirea unor fraze stufoase din decizii ale Curții Constituționale, retorica ministrului Justiției se construiește însă tocmai pe omiterea argumentelor neconvenabile din aceleași hotărâri.
Simpla lectură in integralitate a deciziei invocate de domnul Tudorel Toader (Decizia CCR 757/2016) face din acuzația că procurorii s-ar fi întins, în acest caz, peste limitele legale, un act ratat. Aceeași Curte constată că DNA nu-și propusese să ancheteze legalitatea unei hotărâri de guvern în sine, ci un posibil abuz în serviciu.
„Curtea reține că, în cauză, unitatea de parchet nu cercetează legalitatea hotărârilor de guvern, ci o faptă. Folosirea unui limbaj de defectuosîn înscrisurile de la dosar sau în comunicatele de presă nu îndreptățește concluzia potrivit căreia se cercetează în mod direct legalitatea hotărârilor de guvern.”
Ministrul Justiției sare acest paragraf și merge mai departe. Dă ca certă eroarea și transmite public că DNA ascunde realitatea, prin retragerea comunicatului de presă în care apar două nume mari din PSD: Sevil Shaidehh și Rovana Plumb. Concluzia: un comportament de neasumare a unei erori în comunicarea publică se încadrează între motivele care justifică revocarea conducătorului instituției.
Doar că acest comunicat era pe site la momentul prezentării raportului, așa cum este și acum.
Apare astfel întrebarea de ce era nevoie ca cele trei puncte care fac din luarea de poziție a ministrului un veritabil discurs de avocat în dosarul Belina să fie încluse în raport. Desființarea mediatică a unui dosar, descurajarea procurorilor de a se apropia pe viitor de hotărâri de guvern, fie ele și date țintit, pregătirea terenului politic pentru modificarea Codului de Procedură Penală și interzicerea comunicatelor de presă de acest tip – deja discutată, de principiu, în Parlament – sunt tot atâtea răspunsuri posibile.
În orice variantă, afirmația ministrului Justiției că DNA și-a depășit, în ancheta Belina, limitele de competență și că a retras comunicatul de presă cu detaliile acestui caz este FALSĂ.
