Avem, în România, cele mai periculoase drumuri din Europa. Nu sunt doar șubrede, sunt și printre cele mai aglomerate. Cu linii aeriene puține și trenuri care se mișcă lent, România s-a mutat – cu oameni și cu mărfuri – pe șosele, chiar dacă drumul e mai scump.
După trei ani de mandat, președintele Klaus Iohannis constată, iată, impasul în care se află căile ferate și consecințele pentru marile companii care fac economia să meargă. „Dacă dumneavoastră transportați de la Craiova, să zicem, undeva în Europa de Vest automobile, atunci durata transportului până la Curtici este, în medie, de 24 de ore, iar de la Curtici până în Europa de Vest este de 12 ore. Deci avem nevoie de multă dezvoltare”, spunea Klaus Iohannis la Craiova.
După trenurile de călători, verificăm azi la Europa FM cum se mai mișcă marfarele prin România. Dar, mai ales, cât ne costă întârzierea lor.
De un an, un tren de marfă leagă China de Ungaria. Face mai bine de 10.000 de kilometri în mai puțin de două săptămâni. E mai rapid decât un drum pe mare. Și mai ieftin decât un zbor.
Vă întrebați, probabil, pe unde îl puteți vedea, trecând, prin România. Ei bine, noul Drum feroviar al Mătăsii ocolește România. Ca firmele românești să exporte în China pe calea ferată, își trimit containerele în Polonia sau în Ungaria.
Explicația e în rapoartele anuale ale CFR SA. Calea ferată se degradează, iar compania de stat investește prea puțin ca să țină pasul cu restul lumii. Trenurile de călători merg azi, în medie, cu 40 km/h, iar marfarele cu 15,8 km/h. De când suntem în Uniunea Europeană, în loc să crească, viteza trenurilor de marfă a scăzut în România- cu 10 kilometri la oră. În tot acest timp, s-au mărit întârzierile – de aproape 20 de ori, până la 38 ,9 milioane de minute/an. Așa se face că un marfar pus pe șine întârzie, în medie, în România, 5 ore în fiecare zi.
De la fabrica de automobile din Craiova pleacă cel puțin un tren pe zi. Sute de mașini iau calea Vestului, la export. Până la Curtici, nu departe de Arad, au de făcut aproape 400 de kilometri. Pe șosea înseamnă 5 ore. Doar că pe un trailer poți pune 8 mașini, iar în tren peste 200. Drumul pe calea ferată e așadar mai ierftin. Dar se dovedește de 5 ori mai lung. Cu 15 km/h, trenul de marfă, indiferent că e de stat sau privat, ajunge la graniță în 24 de ore.
De la Mioveni poate face și două zile. Iar exporturile României sunt dependente de industria auto.
Trecut de frontieră, același marfar își dublează sau își triplează viteza. Un tren cu sute de automobile trece printr-o gară din Ungaria în câteva secunde și ajunge în Austria în mai puțin de 12 ore. Merge și cu 70 de kilometri la oră.
Ca medie, întreaga Uniune Europeană stă prost la transportul de marfă – 30-50 de km/h. A dat prioritate traseelor de călători, iar acum caută scurtături. Una e așa-numitul Ro-La – trenurile duc camioane care, dintr-un punct anume, o pot lua pe șosea.
În februarie, Ministerul Transporturilor anunța cu mândrie primul astfel de test și în România, pe o șină modernizată cu bani europeni. Același drum de la Craiova la Curtici a durat 12 ore în loc de 24. Practic, cel mai rapid marfar din România a făcut în medie 30 de kilometri pe oră, cam cum mergeau toate acum două decenii.
Cum am ajuns aici? Șinele degradate, sistemele IT rămase în urmă, vagoanele vechi sunt tot atâtea răspunsuri. Un document trimis în Parlament de Ministerul Trasporturilor descrie, cinic și realist, situația de azi: CFR Marfă, care controlează jumătate din piață, are 160 de vagoane care pot duce camioane în cel mai eficient sistem din Europa. Câte pot fi puse pe șine? 44. Un sfert. Restul au revizia expirată.
Justificările sunt mereu aceleași: Ungaria și Austria dau ajutoare de stat pentru transportul pe calea ferată, iar România nu. Peste toate, revine birocrația. Cert e că Bruxelles-ul a pus pe masă 240 de milioane de euro pentru CFR SA încă din 2007 ca să refacă 140 de kilometri de șină, până la granința de Vest. Contractele s-au semnat zece ani mai târziu.
Cât România stă departe de banii europeni, trenurile stau mai mult pe loc. Și cu trenurile, stă economia. Companiile plătesc mai mult pentru exporturi, iar profiturile scad. Banii reinvestiți, inclusiv în locuri de muncă, sunt mai puțini. Infrsatructura precară ne costă.
Iar afirmația președintelui Klaus Iohannis că un tren de marfă face o zi până la graniță și, de acolo, doar câteva ore până în Vest se dovedește a fi ADEVĂRATĂ.
