Pe 9 mai e ultimul termen în dosarul „Gala Bute”. La 10.000 de kilometri depărtare, în Costa Rica, doamna Elena Udrea a ajuns între timp vedetă și în presa de peste Ocean. Dincolo de cererea de azil politic, presa costaricană ia act, ironic, de suferința unui fost ministru silit la traiul scump dintr-o țară fără tratat de extrădare cu România.
„Aici totul e foarte scump. Nu-ți poți permite aici ce îți permiți în România. E foarte greu să îți cumperi o casă. Iar mâncarea e de patru ori mai scumpă decât în România”. Este descrierea făcută de doamna Elena Udrea noii sale vieți, într-una dintre intervențiile, prin telefon, la România TV.
Așa că am verificat la Europa FM cam cât de grea e viața în Costa Rica.
Mergem azi în Costa Rica. Cum zborul cel mai ieftin până la San Jose depășește 1100 de euro și 28 de ore în aer, mai bine închidem ochii… și-am ajuns.
Sunt 29 de grade, cu ceva șanse de ploi trecătoare pe după-amiază. Pura Vida în cea mai vizitată țară din America Centrală. Nu e așadar de mirare că Elena Udrea a ales, ca refugiu, Costa Rica.
Doar că totul e scump, se plânge fostul ministru al Turismului. Atât de scump că „nu-ți poți permite să-ți cumperi acasă”.
Să riscăm, deci, falimentul, cu o cafea și o sticlă de apă plată. Puțin peste 3 euro la terasă. Ca și la București.
Cine-și permite acasă o oră de fitness sigur o va râvni și peste Ocean. Abonamentul lunar în San Jose e 45 de euro, ne spune monitorizarea prețurilor locale. La București poate ajunge și la 100 de euro.
Dacă sala de sport nu e totuși o urgență, poate coaforul e. Oferta locală în saloanele hotelurilor din San Jose– 35 de euro tuns, tratament cu Botox pemtru păr și coafat. Tot ca acasă.
Până acolo, luăm un taxi. 40 de eurocenți ar fi kilometrul acasă, 80 în Costa Rica. Scump.
Iar un drum prin oraș riscă să trezească tentații imobiliare. O casă cu 3 dormitoare și piscină costă peste 320.000 de euro, dar chiria e de 2.000 pe lună. Cât cea pentru un apartament de lux din București în care stătea până deunăzi Elena Udrea.
Elena Udrea e însă cumpătată. A spus-o de curând la Antena 3: „Nu mi-am luat nicio proprietate aici, nu mi-am deschis nicio companie. Nu am mari cheltuieli de făcut. Sunt o persoană singură care, realmente, n-are așa de multe ocazii să cheltuie. În afară de faptul că trebuie să plătesc o cazare, o chirie și să mă hrănesc – și asta foarte puțin din cauza grețurilor – alte cheltuieli nu am la aceast moment.”
Testul supermarketului l-au făcut, înaintea noastră americanii. Au descoperit că tot ce vine din import e scump, dar produsele locale sunt acceptabile.
Cutia de ton e 1.30 euro, înghețata la kilogram – 6 euro. Iar mopul e un chilipir – 1.30 euro.
Institutul Național de Statistică din Costa Rica confirmă parțial îngrijorările Elenei Udrea. Zahărul, uleiul, lactatele, pâinea, carnea de vită sunt, într-adevăr, mai scumpe ca în România. De două, poate chiar de trei ori. Pantofii, rochiile oarecare și blugii depășesc costurile de acasă, dar nu le dublează. Țigările, benzina și convorbirile telefonice interne sunt chiar mai ieftine decât acasă.
De patru ori mai scumpe sunt merele. Și cartofii. Nu se poate însă generaliza. Așa cum e calculat de guvernul costarican, coșul alimentar minim pentru o persoană ar fi de 70 de euro (47.000 de colones) pe lună. Sigur, fără delicatese. În România era de 75 la ultimele estimări.
Costaricanul de condiție medie, arată estimările locale, se întreține cu 800 de euro pe lună. Ceva mai mult decât salariul mediu, totuși. Cu bijuterii de 100.000 de euro, împrumuturi de 1 milion de euro date propriilor firme și venituri de 2500 euro din chirii lunar, Elena Udrea sare însă de statutul costaricanului mediu.
Dar să ne întoarcem acasă. Cu o concluzie: constatarea Elenei Udrea că „în Costa Rica nu-ți poți permite ce îți permiți în România” căci numai „mâncarea e de patru ori mai scumpă” se dovedește a fi FALSĂ.
