În timp ce parlamentarii se pregăteau ieri să îi asigure, prin vot secret, protecția Rovanei Plumb în dosarul Belina, deputatul PSD Eugen Nicolicea explica, la tribuna Camerei Deputaților, că imunitatea parlamentară ar fi doar o iluzie.
Exasperat că opinia publică „aruncă cu noroi” în parlamentari atunci când îi acuză că fac zid în fața anchetelor penale, președintele Comisiei juridice a replicat cu propria demonstrație că între un deputat și un cetățean de rând n-ar fi, de fapt, nicio diferență.
„Prostia aceea că nu ești ca un simplu cetățean este chiar prostie. Deputatul este trimis în judecată și urmărit penal ca un simplu cetățean. Singura protecție o are pentru fapte pe care nu le poate face simplul cetățean – declarații în fața Camerei și voturi în Cameră. Repet, pentru toată lumea, că ne-am săturat să se arunce cu noroi asupra Parlamentului: parlamentarii n-au imunitate decât pentru voturi și declarații”, a spus Eugen Nicolicea.
Cum Parlamentul României a fost criticat constant în rapoartele MCV tocmai pentru că a salvat în nenumărate rânduri deputații de procurori, am verificat la Europa FM teoria lui Eugen Nicolicea despre imunitatea parlamentară.
Eugen Nicolicea este deputat la al șaptelea mandat, președinte al Comisiei Juridice și fost ministru în Guvernul Ponta. În ultimii 20 ani, a fost implicat direct în deciziile luate în Camera Deputaților pentru ridicarea sau conservarea imunității parlamentare în cazuri diverse – de la cele cvasinecunoscute ale lui Ioan Adam sau Mircea Roșca până la cele de notorietate ca încuviințarea arestării preventive a Elenei Udrea.
Totuși, spune domnul Nicolicea, în fața procurorului, cetățeanul de rând și parlamentarul sunt întotdeauna egali, iar criticile legate de imunitatea parlamentară sunt nefondate.
Ca să vedem dacă este sau nu așa, ne uităm în Constituție. Articolul 72. numit „Imunitate parlamentară” descrie scutul de care se bucură senatorii și deputații în relația cu Justiția. Așa cum spune și Eugen Nicolicea, nu pot fi trași la răspundere pentru voturile sau pentru opiniile politice, iar urmărirea lor penală este posibilă.
Protecția nu se oprește însă aici. Parlamentarii nu pot fi nici percheziționați, nici reținuți, nici arestați fără acordul colegilor lor. Așadar, dincolo de situația în care niciun fost ministru care este și parlamentar nu poate fi urmărit penal decât cu avizul Camerei din care face parte, există și o protecție a tuturor deputaților și senatorilor. Este ceea ce Curtea Constituțională numește într-o decizie din 2011 „inviolabilitate parlamentară” ca formă a aceleiași imunități.
Poate cel mai cunoscut exemplu recent este al lui Sebastian Ghiță, care a fost deputat, nu și ministru. Anul trecut, procurorii DNA au cerut Camerei Deputaților aviz ca să poată propune instanței, arestarea sa preventivă. Parlamentul s-a opus. Ulterior, Sebastian Ghiță a fugit din țară.
România nu este singura țară europeană care le dă astfel de garanții aleșilor. Și în Constituțiile Belgiei, Finlandei, Greciei, Poloniei, Portugaliei, Germaniei sau Spaniei, de exemplu, există mecanisme care protejează parlamentarii de posibile abuzuri prin arestări sau anchete penale. Diferența este însă aceea că Parlamentul nu cere să analizeze probe din dosar, ci face doar o analiză de principiu pentru a-și da acordul.
Sunt, însă, în Europa și țări în care imunitatea se reduce la declarații și voturi politice. Se întâmplă în Marea Britanie (v. Codul parlamentarilor englezi) și în Olanda (v. Regulamentul Parlamentului olandez). Nu este însă cazul României.
Așadar, afirmația lui Eugen Nicolicea că „singura protecție a unui deputat e aceea pentru declarațiile și voturile din Parlament” este FALSĂ.
