Începând cu toamna lui 2018, v-am prezentat în campania Urmează-ți Visul copii deosebiți, care luptă pentru visul lor. Unii visează să devină sportivi sau muzicieni renumiți, alții pur și simplu vor să termine o facultate și să ducă o viață mai bună decât cea pe care au cunoscut-o în copilărie.
Pe lumea asta sunt și copii care nu își doresc prea multe pentru ei înșiși, și din această categorie face parte și Maya. Are 10 ani și iubește animalele. „Nimic neobișnuit, mai ales pentru un copil”, o să spuneți. Dar câți copii merg săptămânal la un adăpost de câini, să ajute atât cât pot?
Desigur, Maya hrănește puii cu biberonul, mătură, ajută la spălarea câinilor și bineînțeles, se și joacă cu ei. Dar tocmai această joacă face câinii mai sociabili și mai ușor de adoptat. Mai ales că, după cum spune chiar Maya, o bună parte dintre câinii care ajung în adăpost au avut mult de suferit din cauza oamenilor.
Într-un adăpost de la marginea Bucureștiului, trei pui de câteva luni se bucură de mama focului că Maya, o fetiță de 10 ani, a intrat în cușca lor. Au tras-o de șireturi până i-au făcut nod.
“- Care e povestea lor? A cățelușilor care sar pe tine în timp ce vorbim? Îmi pare rău că nu avem imagini. – Păi, mama lor a fost otrăvită și ei au rămas orfani. Erau abia născuți. – Erau mai mulți? – Erau 9. – Și cu restul ce s-a întâmplat? – Restul au fost dați spre adopție”, spune Maya.
În adăpost sunt peste 300 de câini. Unii de câteva luni, alții foarte bătrâni. În cei doi ani de când vine săptămânal la adăpost, Maya a învățat povestea celor mai mulți dintre ei. Și a mai învățat că și poveștile triste pot avea final fericit.
“- Chiar, dintre câinii de care te-ai atașat tu, unii au fost dați în adopție? – Cei mai mulți, de fapt. – Și cum e când pleacă un câine de care te-ai atașat? – Păi, totodată mă simt tristă și fericită pentru că ei au plecat deși eram atașată de ei. Dar și-au găsit un cămin mai bun”, este de părere Maya.
“- Care e senzația pe care o ai când hrănești niște cățeluși cu biberonul? – E ca și cum aș fi mama lor. Bine, câteodată mi se face milă, pentru că le știu povestea. Dar mă simt foarte bine când am grijă de ei”, continuă fata.
Maya nu rămâne nesupravegheată în adăpost și chiar dacă vrea să ajute, nu face tot ce îi trece prin minte. De asta are grijă bunica ei, Mona Semeniuc. De fapt, ea este cea care a fondat adăpostul acum 8 ani și, multă vreme, nu a fost de acord ca Maya să vină acolo.
“Impactul pentru un copil mai mic este destul de dur. Se aud sute de latraturi. Copilul poate să rămână cu o traumă și în loc să capete iubire pentru animale, să se sperie. Părerea mea e că într-un adăpost de căței, un copil ar putea să intre mai pe la 13-14 ani. Maya a fost excepție pentru că mereu a iubit animalele. Întotdeauna ne-am înțeles. – Cum a fost? Vă bătea la cap? „Bunica, vreau și eu, vreau și eu!” Sau cum? – Exact așa. Dar multă vreme am refuzat.
La un moment dat, am cedat. Pentru că am spus că e o iubire așa de mare că pot să o formez. – Dar ce face ea într-o zi obișnuită la adăpost? Cum vă ajută? – O iau cu mine când dau mâncare la cățeluși. – La cățeluși, nu la cei foarte mari. – Nu, nu. Sunt câini cu traume la care pot să intru doar eu. Mă ajută în grădină, de obicei se ocupă de trandafiri. Socializează cu o grămadă de lucruri pe care le poate face un copil de vârsta ei. – A hrănit puiuți cu biberonul? – Da, dar tot supravegheată, pentru că e o tehnică. Puii se pot îneca. Supravegheată a făcut multe”, a spus bunica Mayei, Mona Semeniuc.
Dar chiar și pentru câinii mai agresivi, Maya tot are o vorbă bună. Deși e doar un copil, a înțeles că dragostea și răbdarea pot să vindece chiar și rănile cele mai adânci.
“- Nu ți-e frică? – Nu. Ei latră doar pentru că mă văd pe mine și nu mă cunosc așa de bine. Pentru că eu dacă sunt o străină și merg la gardul lor, ei poate cred că îi bat. Fiindcă vechii lor stăpâni i-au bătut. Încerc să îi calmez prima dată. Apoi, văd cum reacționează ei și dacă se calmează, le întind mână și îl las să mă miroasă. Și dacă văd că nu au nimic, îi mângăi.”, recunoaște Maya.
De la bunica ei, Maya a aflat că nu toți supereroii poartă mantie. Și tot la bunica ei, Maya a mai văzut că, uneori, supereroii mai au nevoie și de ajutor. Așa că la 10 ani, visează să devină medic veterinar și să salveze cât mai multe animale.
Dacă doriți să o sprijiniți pe Maya, o puteți face trimițând un mail cu intenția dumneavoastră la adresa de mail visez@europafm.ro.
„Urmează-ţi Visul”, o campanie realizată cu sprijinul OMV Petrom
