Pentru cei mai mulți adolescenți, dansul este o distracție și cam atât. Pentru Roberta, care locuiește într-un centru de plasament, ar putea fi șansa ca la maturitate să ducă un trai decent.
Visul ei este să devină instructor de dans și după ce se va pune pe picioare, vrea să se alăture unui O.N.G. care ajută copiii cu povești de viață ca ei. Deși are doar 14 ani, Roberta a înțeles că trebuie să dea mai departe ajutorul pe care l-a primit de la alții.
Roberta își dorește să devină profesoară de dansuri. Talent ar avea destul, dar ce e drept, sunt și alți copii talentați la street dance. Doar că Roberta are ceva în plus, spune instructorul ei, Laurențiu Găvan.
“- Pare un copil mai matur decât ceilalți, pentru că a trecut și prin alte situații mai grele. Am văzut mai multă dorință de la ea decât din partea altora. Când a venit în sală, a început să lucreze, a fost atentă… – Bun, dar în afară de evoluția tehnică, cum s-a schimbat ea? – La început, era un copil un pic cam defensiv în conversații. Dacă îi zicea cineva, ceva să o ajute, avea tendința să se apere, nu să accepte ajutorul”, spune Laurențiu Găvan.
Apropo de ajutor, Roberta face street dance ca parte a unui proiect de educație prin dans finanțat de organizația Policy Center. Câtă vreme are note bune, organizația îi plătește un abonament cu două ședințe săptămânale.
“- Ca să evolueze, de ce ar avea nevoie? – Dacă vrei să ajungi dansator profesionist, trebuie să ai și susținere financiară că să ajungi cât mai des la sală. Eu când aveam 16-17 ani, veneam la sala de dans câte 6-7 ore, aproape zilnic. Bine, nu mă antrenam chiar în toate, dar măcar 4 ore de antrenament tot făceam. – Practic, ar avea nevoie de mai multe cursuri pe săptămână, nu doar două, ca acum? – Cam așa.”, recunoaște Laurențiu Găvan.
De la un alt O.N.G., The Social Incubator, Roberta și alți copii învață cum să completeze un C.V., cum să se prezinte la un interviu și multe altele care vor fi de folos după ce vor ieși din centrele de plasament.
“- Are dansul posibilitatea să devină meserie la tine? – Da! Profesor sau instructor! Asta îmi place! Asta e ce îmi doresc! – Ai avut vreun model? Cineva care să fi făcut dansuri și de la care să fi luat asta? – Da. Prima și prima oară de la mama. De la ea am moștenit.”, mărturisește Roberta.
Tudor Mureșanu a lucrat cu sute de copii din centre de plasament. Dar cei ca Roberta se pot număra pe degete.
“Dacă mă compar cu ea, eu la vârsta ei, nu am făcut nici 10% din ce a făcut ea. Se ține de școală, face dansuri, face și șah. A excelat în toate aceste domenii. În condițiile în care locuiește într-un centru de plasament cu alți 30 de tineri. Indiferent de mediul social, economic și așa mai departe, tinerii care știu ce vor sunt foarte puțini. Am nimerit tineri la facultate care, de fapt, nu știau ce vor în viață. Roberta știe! Vrea neapărat să urmeze dansul, pentru că asta a făcut mama ei pe care a pierdut-o când avea 6 ani. Cumva, cred că dansurile astea o fac să se simtă mai aproape de iubirea de mamă pe care nu a cunoscut-o. Mie nu îmi vine să cred că acest om mai este viu. Eu nu știu dacă, trecând prin ce a trecut ea, eu mai eram în viață la momentul ăsta”, spune Tudor Mureșanu.
Și Roberta mai știe ceva: că la un moment dat, va da mai departe binele făcut de oamenii care, în ultimii ani, au adus-o pe linia de plutire.
“Doresc să ajut persoanele care chiar au nevoie de ajutor. Așa cum m-au ajutat și alții pe mine, și eu aș vrea să fac același lucru când mă fac mare, să ajut persoanele fără adăpost sau cu dizabilități. Sau copiii săraci. – Ai cunoscut oameni de acest fel… – Da. Și eu am fost în locul lor.”, spune Roberta.
Nu în ultimul rând, Roberta mai speră ca într-un viitor încă incert, familia ei s-ar putea aduna sub același acoperiș. Cel mai des vorbește cu tatăl ei, prin video call.
“- Când e ultima oară când v-ați văzut față în față? – Față în față, în anul 2020. A venit pe 15 august. A stat până pe 26 august. Pe 23 au fost ziua lui și cred că am stat o săptămână la mare. Prima oară a venit fratele meu să mă ia de la Centru. Nu a vrut să îmi spună că vine tata în țară. Și când l-am văzut în fața porții, mi-a căzut și ghiozdanul și trollerul și tot ce aveam. I-am sărit în brațe. M-am bucurat atât de tare. – Cum a fost vacanța aia? – Foarte frumoasă!”, își amintește Roberta.
Soarta nu a fost dreapta cu Roberta, dar în compensație, i-a oferit o minte fâșneață, talent la dans și multă determinare. Folosindu-le, Roberta vrea să își urmeze visul de a face performanță în dans și, implicit, de a duce un trai decent. Și cum visul ei e unul simplu și frumos, Europa FM a decis să dea o mână de ajutor.
Urmează-ți visul! O campanie Europa FM realizată cu ajutorul DEDEMAN
