Alexandra are 10 ani, este din Roșiorii de Vede, și face gimnastică în București, la C.S.A. Steaua.
Părinții nu au găsit un club la mai puțin de 100 de kilometri de casă, așa că în anul în care Alexandra s-a apucat de gimnastică, au făcut naveta până la București de câteva ori pe săptămână.
Drumul dus-întors dura cel puțin patru ore, iar antrenamentul propriu-zis ținea și el cam două ore. Asta în condițiile în care dimineața, Alexandra mergea și la școala în Roșiorii de Vede.
Drumul pe care Alexandra și l-a ales în viață este frumos și greu. Primii pași i-a făcut deja și, momentan, savurează bucuria primelor medalii.
“- Când ai împlinit 10 ani? – Pe 10 iunie. – Și cum a fost de ziua ta? – Foarte frumos. Au venit câteva colege de la gimnastică și niște prieteni. A fost și familia, și mi-au făcut un tort în formă de podium.
Pentru că am fost la un concurs și am luat multe medalii. Și s-au gândit să îmi facă un tort în formă de podium – Multe medalii…? – Trei de bronz și una de argint. – Și la ce au fost? – Argintul a fost la paralele. Un bronz a fost la sol. Celelalte două au fost cu echipa și la individual compus. – Al câtelea concurs a fost ăsta pentru tine? – Primul concurs. – Primul? Și deja ai 4 medalii – Da”, povestește Alexandra.
Primul concurs la care a participat în viața ei nu a fost unul oarecare. A fost Campionatul Național de Gimnastică. De fapt, cea mai importantă competiție internă la care, în trecut, s-au afirmat toate marile gimnaste ale României. Dar nu toate au câștigat medalii încă de la prima participare.
“- Pentru primul concurs, îmi imaginez că nu e puțin. – Eu zic că e foarte bine pentru început. Să sperăm că de aici creștem și ajungem unde trebuie. E foarte greu să ajungi în primii trei la acest nivel dacă nu ești pregătit.
– Cât de grea e gimnastica artistică? – Foarte grea. Sunt multe obstacole de învins. În primul rând, trebuie să ajungă la vârsta senioratului, care la fete este de 16 ani. – Deci să nu se lase până atunci? – Da. – Și din 10 fete care se apucă de sportul ăsta la 6 sau 7 ani, să zicem, câte îl mai practică la 16 ani? – Poate una. Poate niciuna. Am avut multe generații în care nu a rămas nicio fată”, recunoaște Claudia Marchidanu, antrenoarea Alexandrei.
Primul obstacol pentru Alexandra a fost naveta de vreo 250 de kilometri, dus-întors, pe care trebuia să o facă de câteva ori pe săptămână pentru a se antrena. Pe atunci, era în clasa pregătitoare, dar când te naști într-un orășel ca Roșiorii de Vede, performanța presupune sacrificii mai mari decât pentru ceilalți. Pur și simplu, părinții nu au găsit un club de gimnastică mai aproape de casă.
“- Făceam marțea și joia, cred. Termina școala, veneam la gimnastică. Dormea în mașină și la întoarcere iar dormea. – Și de mâncat…? – Tot în mașină. Acolo își făcea și lecțiile. Așa era în perioada respectivă. – Și ce putea să mănânce în mașină? – Sandwich-uri. Erau mâncarea de bază pe atunci. – Și ați ținut-o în ritmul ăsta? – Cam un an de zile an ținut-o în ritmul ăsta. Când mergeam eu, când mergea soțul. Dar recunosc că el a fost mai mult.
Mai mult ne gândeam la ea, decât la noi. Noi… – Dar și dumneavoastră aveați un loc de muncă… – Da, e adevărat. Dar ea a făcut cel mai mare sacrificiu. Nu se plângea și era veselă când venea la gimnastică. Dar o vedeam că doarme în mașină. Și la dus, și la întors”, spune Ana-Maria Nica, mama Alexandrei.
Alexandra nu s-a plâns nici măcar o secundă. Dacă o asculți și dacă o mai și vezi ce salturi face, ai putea crede că gimnastica e floare la ureche. Și dacă nu vă place gimnastica, puteți (sau mai degrabă, trebuie) să practicați orice alt sport, spune Alexandra.
“- Orice sport e frumos și ne dă sănătate. Adică, dacă nu facem sport, putem să ne și îmbolnăvim. Dar tu așa cum crezi că te-ai schimbat în anii ăștia, de faci gimnastică? – Păi, m-am schimbat foarte mult.
Înainte nu știam mai nimic. Acum am și mai multă încredere în mine. Înainte nu aveam aproape deloc.”
Pe lângă încrederea câștigată în sala de antrenament, Alexandra se mai poate baza și pe încrederea părinților. Sunt dispuși să facă orice sacrificiu ca fiica lor să își urmeze visul. Lucru absolut necesar într-o țară care nu face mai nimic pentru a sprijinii copiii care, cândva, ne-ar putea face mândri că suntem români.
Urmează-ți visul! O campanie Europa FM realizată cu ajutorul DEDEMAN
Foto: Mircea Vâlcu
