Sărbătoarea de Sânziene – sau Drăgaica, așa cum este numită în anumite zone – începe în această seară, când fetele și băieții fac coronițe din flori de Sânziene, apoi aruncă peste case coronițele. Dacă se lovesc sau se agăță de horn, vestesc o cununie apropiată. Dacă, în schimb, va aluneca de pe acoperiș, fata mai are de așteptat. În alte zone, fetele își pu flori de sânziene sub pernă, sperând că în această noapte își vor visa ursitul.
Tradiția populară atribuie puteri magice acestei nopți: flăcăii sar peste flăcări pentru a-și arde ghinionul iar lângă case se aprind focuri în care se aruncă ierburi aromatice pentru a goni spiritele rele.Potrivit tradiției țigănești, vrăjitoarele încearcă și ele să își sporească puterile, se adună pe malul apelor, invocă spiritele și prepara leacuri sau fac amulete de descantec.
În unele zone, după Noaptea de Sânziene, în zorii zilei Sfântului Ioan Bătezătorul, flăcăii se adună și străbat satele, cu flori de sânziene la pălării. Dintr-un grup de șapte fete, ei aleg ‘Drăgaica’ – cea mai frumoasă, cea mai cuminte și cea mai bună dintre fetele satului. Ea va fi împodobită cu spice de grâu și, împreună cu celelalte fete, pornește prin sat și pe ogoare. Ele vor dansa pentru a aduce belșug în holde și pentru a spori puterea tămăduitoare a plantelor de leac.
În volumul Tradiții și Obiceiuri Românești, apărut la editura Flacăra, Sărbătoarea de SÂNZIENE este prezentată ca ă sărbătoare dedicată fetilității sau cultul soarelui- primul Zeu la care s-au închinat oamenii. Este o celebrare câmpenească, consacrată zânelor bune, cunoscută și ca Drăgaica.
