Medicul ATI Radu Asandi spune, la Piața Victoriei, că multe spitale din România au fost transformate în unități pentru tratarea bolnavilor Covid fără să aibă infrastructura necesară și nici personalul adecvat unor astfel de situații, de unde rezultă și o rată de supraviețuire diferită a pacienților:
„Dacă undeva, cândva, se va face o analiză a felurilor în care au fost tratați pacienții și rata de supraviețuire/succes, se vor vedea că sunt diferențe mari între locurile unde au fost îngrijiți pacienții și nu vreau să fac vreo vină oamenilor care i-au îngrijit în alte locuri, dar nu toate locurile au fost cele mai potrivite.”
Pe lângă dotările insuficiente ale unor spitale Covid, nici oamenii care lucrează acolo nu erau capabili să ofere sprijin adecvat bolnavilor de coronavirus, din simplul fapt că unitățile sanitare respective nu aveau, înainte de pandemie, secții ATI mari, mai spune cadrul medical:
”Diferența de oameni înseamnă felul în care sunt antrenați, gândesc, acționează și îndemânarea pe care o au oameni care au lucrat într-o secție de terapie intensivă într-un spital mare înainte de pandemie și oameni care n-au avut această șansă, nu din vina lor și care, prin voia destinului, sunt mai puțin pregătiți pentru asta, dar a trebuit să facă același lucru ca și noi.”
Lucrurile s-au mai schimbat, între timp, dar deja este târziu, adaugă medicul ATI:
„Acum, când este deja foarte târziu, au mai făcut, adică nu prea mai sunt spitale mari universitare ținute în afara circuitului Covid, dar lucrurile astea s-au întâmplat foarte, foarte târziu. Nu știu care a fost gândirea la început, probabil că a existat și o parte logică și generoasă, în a încerca să ferești spitalele mari de avalanșa de Covid, dar pacienților nu cred că le-a făcut bine.”
La acest aspect se adaugă și o lipsă, în general, a medicilor ATI, și nu din cauza salariilor mici, mai spune cadrul medical:
„Ceea ce ne lipsește cel mai mult sunt oamenii, ori știm foarte bine că nu avem de unde să-i luăm. Noi am fost prea puțini dintotdeauna, nu pentru că era mai prost plătită decât altele, ci pentru că este grea și când poți să faci ceva mai ușor, de ce să faci asta? Ăsta e motivul pentru care colegii mei, care termină această specialitate și sunt mulți, sunt foarte bine primiți în ceea ce numim noi Vest. Cei de acolo nu prea mai au chef să facă treaba asta grea și atunci ajungem, cu ghilimelele de rigoare, ca niște <<culegători de sparanghel de lux>>”.
