Dirijabilul semirigid Norge este prima aeronavă cu care a fost survolat Polul Nord. Se întâmpla pe 12 mai 1926, într-o expediţie condusă de Roald Amundsen.
Soarta dirijabilului italian este una tristă.
Roald Amundsen a fost primul om care a ajuns la Polul Sud. Printre numeroasele sale realizări s-a numărat însă şi primul survol necontestat al Polului Nord .
Amundsen şi 15 alţi bărbaţi s-au îmbarcat într-un dirijabil semirigid fabricat în Italia în 1926 şi au efectuat cu succes o călătorie pe deasupra Polului Nord. Norge, condus de Amundsen, a devenit prima aeronavă care a ajuns la Polul Nord, iar survolul a avut loc pe 12 mai 1926. Totodată, Norge a fost prima aeronavă care a zburat peste calota glaciară între Europa şi America de Nord.
În anii 1920, toată lumea vedea potenţialul dirijabilelor. Erau aeronave care oferea multe posibilităţi pentru cercetare, călătorie, putând fi folosite chiar şi în război.
Amundsen s-a numărat printre cei care şi-au dat seama de acest lucru, iar, în 1925, i-a venit ideea de a survola Polul Nord. El şi prietenul său Hjalmar Riiser-Larsen (fondatorul Royal Norwegian Air Force), care va face şi el parte din expediţie, s-au decis asupra unui dirijabil semirigid, N-1, conceput de Umberto Nobile, un inginer italian considerat o autoritate în domeniu. N-1 a fost primul dirijabil semirigid fabricat de Nobile. După ce Amundsen l-a contactat pe Nobile şi i-a vorbit despre expediţia la Polul Nord, Riiser-Larsen a mers la Roma, unde a încheiat un contract cu guvernul italian şi cu inginerul, pentru achiziţia N-1. Aeronava a fost vândută pentru 75.000 de dolari, cu condiţia ca italienii să o cumpere înapoi pentru 46.000 de dolari.
Ca orice expediţie la acel moment, cea a lui Amundsen era foarte scumpă. Lincoln Ellsworth, un faimos explorator polar american, a decis să doneze suma de 100.000 de dolari, contra unui loc în echipaj. Expediţia a primit numele de Zborul transpolar Amundsen-Ellsworth-Nobile. Restul cheltuielilor au fost acoperite de Aeroclubul Norvegiei.
Dirijabilul a fost modificat pentru a rezista în condiţii extreme şi a găzdui echipajul şi a fost predat delegaţiei norvegiene pe 29 martie 1926, pe aerodromul Ciampino, potrivit thevintagenews.com. În timpul ceremoniei, la care a fost prezent şi premierul Benito Mussolini, dirijabilul a fost botezat Norge.
Pe 11 mai 1926, Amundsen şi cei 15 membri ai expediţiei, plus câinele lui Nobile, Titina, plecau din Ny-Ålesund, în ultima etapă a expediţiei care avea să îi ducă pe deasupra Polului Nord.
În ziua următoare, la 01.25, Norge a ajuns la Polul Nord, dar echipa nu a putut ateriza, coborând în schimb steagurile naţiunilor aflate la bord, norvegiană, americană şi italiană. În afara unor certuri izbucnite între Amundsen şi Nobile, expediţia s-a confruntat şi cu probleme tehnice, dirijabilul necesitând reparaţii frecvente. Pe 13 mai, echipajul a încercat să aterizeze în Wainwright, Alaska, dar din cauza unei furtuni a ajuns în Siberia şi din nou în Alaska. Deşi nu cunoşteau poziţia diijabilului, ei au decis să aterizeze, lucru care s-a întâmplat pe 14 mai, lângă satul Teller.
Soarta lui Norge este una tristă. După zbor, fiind deteriorat, a fost dezmembrat pentru a fi trimis în Italia. Acest lucru nu s-a întâmplat niciodată, bucăţi din el ajungând în diferite locuri.
