Când, în această lună, capitala turcă a fost inundată cu afişe şi bannere pe care era scris numărul 128, poliţia din Ankara s-a grăbit să le dea jos, susţinând că sunt insultătoare pentru preşedintele Recep Tayyip Erdogan, relatează Financial Times.
„Unde este suma de 128 miliarde de dolari?“, a întrebat Partidul Popular Republican (CHP), de opoziţie, făcând referire la bannere atârnate şi în birourile sale din Turcia.
Suma reprezintă banii despre care Banca Centrală spune că i-a folosit pentru a consolida lira în ultimii ani. Estimările variază mult în funcţie de sursă, iar Erdogan a ridicat cifra la 165 miliarde dolari – cea mai mare evaluare de până acum.
Opoziţia şi alţi analişti spun că această confuzie ilustrează lipsa de transparenţă şi guvernarea deficitară din centrul politicii economice a lui Erdogan, criticată pentru eşecul de a stopa inflaţia şi de a opri deprecierea lirei.
„Tot ce facem este să punem o întrebare, însă reacţia arată clar că nici acest lucru nu mai este permis“, a spus Gokce Gokcen, vicepreşedintele CHP pentru afaceri pentru tineret. „128 de miliarde de dolari reprezintă o problemă de bază în guvernarea din Turcia, unde administraţia nu are transparenţă şi încredere. Nu ştim dacă banii s-au dus pentru a stabiliza moneda, cui i-au fost vânduţi, dacă au ieşit din Turcia sau dacă au existat profituri“, a adăugat ea.
Pentru mulţi turci, cursul de schimb este un barometru al succesului economic, iar Ankara şi-a desfăşurat rezervele – activele străine pe care le deţine o bancă centrală pentru a compensa pasivele unei naţiuni – înainte de alegerile din 2019 şi în timpul pandemiei, într-un efort de susţinere a lirei. Moneda tot s-a prăbuşit cu 37% faţă de dolar în perioada de 18 luni încheiată în noiembrie 2020.
Criticii acuză banca centrală că ascunde sumele cu care intervine evitând licitaţiile de datorii publice şi nepublicând date despre intervenţii. Erdogan a oferit, de asemenea, un cont al cheltuielilor pentru prima dată, spunând că 165 de miliarde de dolari au fost folosiţi în ultimii doi ani „când Turcia s-a confruntat cu o cerere pentru valută fără precedent“ pentru a finanţa deficitul de cont curent, ieşirile de portofoliu, împrumuturi denominate în monedă străină ale companiilor şi cererea cetăţenilor pentru aur şi valută.
