Discuţia de la România în Direct porneşte de la vestea tristă cu care am început săptămâna: Ioan Gyuri Pascu a murit.
Am aflat azi dimineață la opt de moartea lui Ioan Gyuri Pascu. Nu l-am cunoscut pe Gyuri personal, dar l-am considerat întotdeauna un artist complet, unul dintre cei mai importanți artiști ai generației noastre. Nu l-au ajutat nici sănătatea, dar nici țara în care a trăit să își pună în valoare mai mult decât a făcut-o talentul extraordinar, inteligența și spiritul.
Să vă mărturisesc faptul că, gândindu-mă la asta, am devenit chiar mai trist decât atunci când am aflat vestea morții sale. Muzician, textier, actor, Gyuri Pascu mi s-a părut întotdeauna un tip genial și cred că merita mai mult decât am putut noi și țara noastră să-i oferim.
Raportarea la un sine de după, la o amintire, este un exercițiu dificil, dar aceasta n-a fost niciodată o emisiune ușoară.
Ce v-ați dori să lăsați în urmă?
Sigur că nu suntem toți artiști geniali, lideri, conducători, oameni de stat, personaje istorice. Nu vom avea statui, sau nume de străzi. Este firesc, este natural, ca raportarea să se facă la apropiați, la copii, la rude. Nu e nimic nenatural să vrei să-i lași copilului o casă, o mașină, un cont în bancă, sau poate doar o educație sau un exemplu de viață.
