Cele trei culori ale drapelului s-au regăsit pe steaguri sau stindarde încă din vremea lui Ştefan cel Mare şi Mihai Viteazul.
Un astfel de drapel, care avea şi un însemn grafic care îi reprezenta pe arhanghelii Mihail şi Gavril, a aparţinut lui Tudor Vladimirescu, conducătorul Revoluţiei de la 1821. Semnificaţiile date atunci culorilor erau: “Libertate (albastrul cerului), Dreptate (galbenul ogoarelor), Frăție (roșul sângelui)”
Tricolorul a fost adoptat întâi în Țara Românească, în 1834, când domnitorul reformator Alexandru D. Ghica a dorit ca drapelul de luptă să aibă culorile roşu, albastru şi galben, iar în mijloc să fie o pasăre.
În 1840, un alt drapel, diferit de cel de luptă, a fost adoptat de domnitorul Ghica, un tricolor roșu-galben-albastru, în partea de sus fiind roşu, iar în centru se afla un scut alb şi o acvilă valahă.
Pe 26 iunie, în timpul Revoluţiei de la 1848, tricolorul roşu-galben-albastru a fost adoptat ca simbol al naţiunii române, iar în Ţara Românească se menţiona ca pe acesta să fie scrisă deviza “Dreptate, Frăţie” pe flamuri, iar fâşia albastră să fie în partea superioară.
Drapel militar din timpul domniei Principelui Alexandru I (1862)
Constituția din 1866 a României prevedea: „colorile Principatelor-Unite urmează a fi Albastru, Galben și Roșu”. Ordinea și dispoziția culorilor au fost stabilite de către Adunarea Deputaților în ședința din 26 martie 1867. Astfel, potrivit propunerii lui Nicolae Golescu, ele au fost așezate întocmai ca la 1848.
Potrivit acesteia, culorile drapelului trebuie așezate vertical, în ordinea următoare: albastru la hampă, galben la mijloc, iar roșul la margine, flotând. Stema țării era așezată doar pe drapelele armatei și cele princiare, în centru, cele civile rămânând fără stemă.
În 1948, odată cu instaurarea republicii în România, a fost adoptată o nouă stemă care înfăţişa “un tractor, un grup de trei furnale pe câmp, un soare care răsare, înconjurate de o înmănunchiere de spice de grâu, legate de o panglică având inscripția Republica Populară Română și inițialele R. P. R. la capătul spicelor”.
Drapelul era în continuare tricolorul, cu albastru lângă lance, galben şi rosu, aşezate vertical, dar avea în centru stema Republicii.
În 1989, în timpul Revoluţiei de la Timişoara, stema Republicii Socialiste România a fost îndepărtată de pe drapele prin decuparea acesteia sau prin ruperea fâşiei galbene pe care se afla stema, fiind considerată un semn al regimului lui Nicolae Ceauşescu.
Începând cu 1991, Constituția României prevede că drapelul tricolor, cu albastru lângă lance, galben şi rosu, aşezate vertical, este un simbol național alături de stemă, sigiliu și imn.
Tricolorul este un simbol al unităţii naţionale şi este format din cele trei culori folosite cel mai des în portul tradiţional românesc.
În fiecare an, pe 26 iunie, sărbătorim Ziua Drapelului Național.
