În urmă cu exact o săptămână – şi cam tot pe la ora asta – românii tocmai aflau că au un prim-ministru urmărit penal de procurorii anticorupţie pentru o serie de infracţiuni care ar fi fost comise începând cu anul 2007.
Un dosar este pentru fapte comise când Victor Ponta era deputat, în 2007-2008. Pentru aceste acuzaţii Victor Ponta nu beneficiază de imunitate şi procurorii au putut începe urmărirea penală împotriva lui.
Alt dosar se referă la infracţiuni de conflict de interese pe care domnul Ponta le-ar fi comis în mandatul de prim-ministru. În cazul acesta, procurorii au avut nevoie şi au cerut încuviinţarea Camerei Deputaţilor pentru începerea urmăririi penale. Marţi, Camera a respins această solicitare, deci acest dosar este blocat.
După izbucnirea scandalului, numeroase voci i-au cerut demisia domnului Ponta – începând cu preşedintele republicii, Klaus Iohannis, care a avut două intervenţii publice în acest sens în mai puţin de o săptămână. Dl. Ponta a hotărât, însă, să nu demisioneze. El şi-a asigurat mai întâi sprijinul partidului, apoi al celorlalţi parteneri de guvernare – UNPR şi UDMR, în primul rând, ca să evite orice surpriză în Parlament – unde, de altfel, chiar azi, a câştigat un vot pe moţiunea de cenzură depusă de liberali împotriva guvernului său.
Aceasta este, deci, situaţia. România are un premier urmărit penal, căruia opoziţia, preşedintele şi o bună parte din societate îi cer să demisioneze, să se pună la dispoziţia Justiţiei, ca într-o ţară cu adevrat democratică.
De cealaltă parte, susţinătorii săi, deloc puţini la număr, acuză un joc politic în care s-a implicat DNA împotriva premierului şi se referă la lipsa de substanţă a acuzaţiilor.
Aţi ghicit deja, şi nu era greu: pe domnul Ponta îl veţi judeca azi la Avocatul Diavolului. Trebuie sau nu să demisioneze?
Noi vă vom oferi azi argumente pro şi contra. Ascultaţi-le cu atenţie, pornind de la două adevăruri fundamentale: Justiţia este egală pentru toţi, dar şi oricine este nevinovat până la proba contrarie.
