Traian Curta este primul om care a pășit vreodată în Peștera Urșilor, considerată o capodoperă a naturii, cu o istorie ce se întinde pe câteva milioane de ani.
Specialiștii spun că, în urmă cu aproximativ 15.000 de ani, a avut loc un cutremur puternic care a izolat complet Peștera Urșilor de restul lumii, capturând în interiorul ei zeci de exemplare de Ursus spelaeus (ursul de cavernă, specie dispărută).
Astfel, peștera a păstrat nealterată lumea preistorică de acum 15.000 de ani, neatinsă de mana omului până la 17 septembrie 1975.
17 septembrie 1975 este ziua care i-a schimbat pentru totdeauna viața minerului Traian Curta, atunci când a descoperit, din întâmplare, Peștera Urșilor.
La acea vreme, lucra drept miner artificier la cariera de marmură, carieră ce avea contracte pentru export în Germania și Ungaria.
Meseria lui presupunea să perforeze și să explodeze stânca pentru a scoate cât mai multă marmura din zonă. În urma uneia dintre pușcături, s-a deschis o gaură de aproximativ 30 de centimetri.
Curios, Traian Curta a intrat în deschizătura formată în urma dinamitării. Avea la el doar o lanternă cu baterii și un ciocan. După primii pași, pe care i-a făcut într-un necunoscut absolut, Traian Curta a descoperit niște cranii uriașe, ale unor animale nemaiîntâlnite până atunci.
“Făcând câțiva pași, m-am împiedicat de un craniu de urs. Dar n-am știut ce era, era craniu mare. […] Am crescut aici de copil și n-am văzut așa ceva. Avea colții cam de 12 centimetri. […] Era plin de cranii și de fosile pe marginea stâncii”, povestește Traian Curta primul contact al unui om cu peștera, deschisă după mii de ani de izolare.
Vrăjit de minunile pe care le vedea în jurul său și de măreția ce se deschidea în fața ochilor, a cercetat peștera timp de aproape două ore, până când au început să i se slăbească bateriile lanternei.
Traian Curta este salvatorul peșterii, cel care s-a opus cu vehemență dinamitării acesteia, atunci când șefii săi de la carieră au decis că este mai important să onoreze contractele și să continue expoatarea zonei, inconștienți de valoarea descoperirii.
“Au venit șefii mei, i-am anunțat și ei au spus s-o pușc, să o distrug (n.r. peștera) să nu-și piardă cariera. Eu nu am acceptat. Zic aici nu mai pușcă nimeni.
– Ați avut putere să opriți dumneavoastă lucrările? Eu lucram cu explozibilul. Zice semnează comanda de împușcare, că o împușcam noi. Nu, zic, aici nimeni n-o să mai puște“, își amintește fostul miner.
A doua zi, au venit speologi de la Cluj și de la Ștei, specialiști care au înțeles valoarea inestimabilă a descoperirii lui Traian Curta.
După descoperirea peșterii, Traian Curta și-a închinat întreaga viață Peșterii Urșilor, fără să primească mare lucru în schimb din partea autorităților.
“Eu mă bucur că am putut să obțin să nu se distrugă și nu am trecut prin viață, așa, să nu rămână ceva în urma mea”, mărturisește Traian Curta.
“Atunci, după ce am descoperit-o, eu mai mult săteam acolo. Mai mult a contat peștera, decât casa”, își amintește cu nostalgie.
În urmă cu 47 de ani, Traian Curta a renunțat la salariul de miner și a devenit paznic al peșterii, primind pe jumătate din salariul pe care-l avea la mină. După 1980, când peștera a fost deschisă pentru public, a fost angajat ghid până în 1999, când a ieșit la pensie.
Astăzi, la vârsta de 82 de ani, singura lui recompensă este că nu a trăit degeaba și că a lăsat ceva în urma lui.
Importanța acestei peșteri este de talie mondială, datorită celor peste 140 de cranii de Ursus spelaeus (potrivit datelor oficiale) găsite aici până în acest moment, specie dispărută de pe Pământ în ultima glaciațiune, alături de alte specii, precum mamutul sau rinocerul lânos.
Peștera nu este încă explorată în totalitate, în continuare specialiștii fac cercetări care ne pot aduce noi informații despre ceea ce s-a întâmplat pe Pământ în urmă cu mii sau chiar milioane de ani.
Mai mult decât atât, Peștera Urșilor impresionează prin grandoarea și măreția sălilor, fiind considerată una dintre cele mai frumoase peșteri de la noi din țară.
Peștera Urșilor se află în localitatea Chișcău, din județul Bihor, în Munții Apuseni. Numele provine de la numeroasele fosile de urși de cavernă care au fost descoperite aici. Pe lângă ursul de cavernă, au mai fost găsite fosile de capră neagră, ibex, leu și hienă de peșteră.
Peștera are o lungime de 1.500 de metri și este formată din patru galerii principale Galeria Oaselor, Galeria Emil Racoviţă, Galeria Lumânărilor şi Galeria Ştiinţifică. Impresionantele stalactite şi stalagmite, formate de-a lungul a milioane de ani, au primit denumiri precum Căsuţa Piticilor, Mastodontul, Lacul cu Nuferi sau Sfatul Bătrânilor.
Foto: Lavinia Dragomir
