Săptămâna Mare, numită şi Săptămâna Patimilor, este ultima și, totodată, cea mai aspră din postului Paştelui, care începe în Duminica Floriilor și se încheie în Sâmbăta Mare.
Este, de fapt, o săptămână distinctă a postului, adăugându-se celor 40 de zile propriu-zise de post, și amintește de patimile lui Iisus Hristos din aceste zile.
În fiecare regiune a ţării, există mai multe tradiţii şi obiceiuri specifice.
Bucovina
În ziua de Florii, stupii erau împodobiţi cu ramurile de salcie sfinţite, ca albinele să se bucure de binecuvântarea divină. În unele sate, mâţişorii erau aruncaţi în curte când începea să bată grindina. Însă, ramurile de salcie aveau în principal menirea de a-i feri pe oameni de duhurile necurate.
Ramura de salcie sfinţită era utilizată şi în scopuri terapeutice. Oamenii înghiţeau mâţişori de pe ramura de salcie, pentru a fi feriţi de diferite boli. Bătrânele se încingeau cu salcia ca să nu le mai doară şalele. Exista şi obiceiul ca părinţii să-şi lovească copiii cu nuieluşa de salcie, când veneau de la biserică. Credeau că aşa vor creşte sănătoşi şi înţelepţi.
În Sâmbăta Mare are loc şi sacrificiul mielului, din carnea căruia se pregătesc mâncăruri tradiţionale: drobul, numit în Bucovina cighir, friptură şi borşul de miel.
Maramureş
Săptămâna Patimilor în Maramureş este numită Săptămâna Neagră. În această perioadă toată lumea este ocupată şi se pregăteşte să întâmpine marea zi a Învierii Domnului.
Se face curăţenie generală în casă, în curte şi în acareturi: se mătură curţile, se repară gardurile, se lipesc şi se văruiesc pereţii, se spală perdelele şi mobilierul, se şterg geamurile, se aerisesc toate hainele, aşternuturile şi covoarele. Se face curaţenie în grajdul animalelor şi se varuieşte înăuntru. Bărbaţii muncesc la câmp până cel târziu în ziua de joi, când revin în gospodarie şi îşi ajută nevestele la treburile casnice.
În această săptămână, oamenii poartă haine de doliu, iar casa o îmbracă tot în negru şi albastru închis. Ştergarurile se schimbă în ziua de Înviere cu cele albe, iar femeile îşi schimbă portul.
Transilvania
În Săptămâna Mare, în Transilvania sunt păstrate aşa-numitele colinde de Paşte. Este vorba de cântece care sunt interpretate doar în cadrul liturgic, în biserică, de obicei în timp ce se împărtășesc credincioșii. Linia lor melodică este cea a pricesnelor din tradiția bizantină. Textul colindelor din Săptămâna Patimilor este unul de durere, care aminteşte de jertfa lui Isus Cristos.
În munţii Apuseni se practică o sărbătoare a focului viu, numită Hodaite, varianta locală a Alimorilor. Pe dealurile sau pe munţii din jurul satelor, copiii mai mari dădeau drumul unor mănunchiuri de nuiele împletite cu foi de porumb şi paie.
Muntenia
O altă tradiţie hazlie se practică în Muntenia. Băieţii şi fetele tinere aduc o sfoară şi după fiecare evanghelie citită leagă un nod şi îşi pun o dorinţă şi se roagă pentru împlinirea ei.
Această sfoară se ia acasă şi se pune în noaptea de joi spre vineri sub pernă pentru a-l visa pe cel ursit. În momentul în care dorinţa s-a îndeplinit, se dezleagă nodul.
Oltenia
Potrivit tradiţiei femeile nu au voi să doarmă în Joia Mare, pentru că vor dormi tot anul. Vinerea Mare este ziua scăldatului, iar conform tradiţiei acela care se scufundă de trei ori în apa rece va fi sănătos tot anul. Dacă plouă, anul va fi unul bogat, cu recolte pe măsură.
În ziua de Paşte, oltenii poartă haine noi în semn de respect pentru această sărbătoare.
Dobrogea
În ziua de Paşte, înainte de ivirea zorilor, dobrogenii obişnuiesc să se spele pe faţă cu apa din cana în care s-au pus un ou roşu şi un bănuţ de argint, pentru ca toţi ai casei să fie feriţi de rele în anul care vine.
