Aseară, la Sala Palatului, pe scenă a urcat alături de trupa Voltaj şi un invitat din Indonezia, Tongam Sirait, din repertoriul căruia formaţia a preluat o piesă căreia i-au adaptat versuri româneşti – ‘Ultima secundă’. Invitatul i-a dăruit lui Călin Goia un obiect vestimentar tradiţional din Indonezia, apoi a cântat şi varianta originală a piesei, în aplauzele spectatorilor.
Trupa Voltaj şi-a lansat oficial miercuri seară albumul ‘Dă vina pe Voltaj‘ printr-un concert la Sala Palatului. Pe noul album este inclusă şi piesa ‘Ultima secundă’.
Brăduţ Florescu, implicat în realizarea ineditei colaborări, povesteşte pe site-ul tedoo.ro cum a început povestea:
‘La prima mea călătorie în Sumatra, la sfârșitul lui 2009, am auzit prima oară un cântec de-al lui Tongam. Îl cântau niște băieți pe vaporașul care leagă malul lacului de insula Samosir. Cântecul s-a lipit de mine ca o cămașă în bătaia vântului. N-am mai putut să scap de el. Mi l-am pus pe iPod și l-am ascultat iar și iar și iar, în toate călătoriile care au urmat. Devenise cumva imnul meu personal, deși nu-i înțelegeam decât titlul. Mengkel nama ahu – într-o zi voi zâmbi. (…)
Anul trecut, când am fost în România, am petrecut câteva zile în casa familiei Goia (mulțumesc și pe această cale pentru calda găzduire). În prima seară împreună, ne-am adunat la un pahar de vin și am vorbit despre călătorii. Inevitabil, discuția a ajuns la muzica lumii. Și la cântecele batak.
Da’ chiar. N-am apucat să ascult tot ce mi-ai trimis, zice Călin. Pornește laptopul și mă pune să aleg o piesă din playlist. Pun Mengkel nama ahu.
Mai pune-l odată. Încă odată. Încă odată. L-am ascultat de 10 ori.
Hai în studio, să-l audă și băieții. L-au ascultat și băieții. Tot de 10 ori. Sau 20. Nu mai știu. Călin și-a chemat un prieten pianist, să încerce pe loc o orchestrație. A intrat în borcan și-a tras o voce. I-a ieșit din prima, deși cântecul nu era deloc ușor. Am stat în studio până la două dimineața și, când am ieșit în noaptea rece, Călin mi-a zis:
Știi ce-i mai trebuie piesei ăsteia? Versuri.
Versurile au apărut în seara următoare. Călin s-a pus la masa din bucătărie cu căștile pe urechi și carnetul în față și-a început să scrie, să șteargă, să scrie. I-a luat o oră până a ajuns la o formulă mulțumitoare.
O să-i zic Ultima secundă. Un cântec despre iubire până la capăt. Cum ți se pare ideea?
N-a mai așteptat răspunsul meu. A zbughit-o în studio, a tras vocea și m-a chemat, două ore mai târziu. Nu-mi venea să cred că-l ascult pe Călin Goia de la Voltaj cântând Mengkel nama ahu în limba română. Am plecat din România zâmbind. Cântecul avusese dreptate.
Nu trece o lună și primesc mail de la Călin: Am vorbit cu băieții din trupă și cu casa de discuri. Le place piesa. O punem pe albumul nou. Ajută-mă să dau de Tongam, să facem actele necesare pentru cover’.
