„Nopțile sunt cele mai grele, când stă întins pe patul de campanie, cu sirenele antiaeriene care-i sună deasupra capului și cu telefonul care încă sună lângă el”, scrie Simon Shuster, corespondent senior TIME care a obținut un interviu cu președintele Ucrainei, Volodimir Zelenski, chiar în Ucraina, în Kiev, din locul în care președintele țării își derulează agenda zilnică, participă la videoconferințe și-și pregătește următoarea mutare în războiul pornit de Rusia.
„Ecranul acestuia îi face chipul să pară o fantomă în întuneric, iar ochii îi scanează mesajele pe care nu a apucat să le citească în timpul zilei. Unele de la soția și copiii săi, multe de la consilierii săi, câteva de la trupele sale, încercuite în buncărele lor, cerându-i din nou și din nou mai multe arme pentru a sparge asediul rusesc”, scrie Shuster.
„În propriul buncăr, președintele Ucrainei are obiceiul de a se uita lung la agenda zilnică chiar și atunci când ziua s-a încheiat. Stă treaz și se întreabă dacă nu cumva a omis ceva, dacă nu cumva a uitat pe cineva”, adaugă corespondentul TIME.
„<<Nu are rost>>, mi-a spus Volodimir Zelenski în complexul prezidențial din Kiev, chiar în fața biroului în care doarme uneori.
<<Este aceeași agendă. Văd că s-a terminat pentru astăzi. Dar mă uit la ea de mai multe ori și simt că ceva nu este în regulă>>, spune Zelenski.
Nu anxietatea este cea care îl împiedică să închidă ochii. <<Este conștiința mea care mă deranjează>>, explică președintele Ucrainei.
Are un singur gând care-i umple mintea: <<M-am lăsat să dorm, dar acum ce urmează? Ceva se întâmplă chiar acum>>”.
Sursa foto: Facebook / Volodimir Zelenski
„Undeva în Ucraina bombele continuă să cadă. Civilii sunt încă blocați în subsoluri sau sub dărâmături. Rușii continuă să comită crime de război, violuri și tortură. Bombele lor rad orașe întregi. Orașul Mariupol și ultimii săi apărători sunt asediați. O bătălie critică a început în est.
În mijlocul tuturor acestor lucruri, Zelenski, comediantul devenit președinte, încă trebuie să mențină lumea responsabilă și să convingă liderii străini că țara sa are nevoie de ajutorul lor chiar acum, cu orice preț.
În afara Ucrainei, Zelensky mi-a spus: <<Oamenii văd acest război pe Instagram, pe rețelele de socializare. Când se vor sătura de el, vor trece peste ca și când nu a fost>>. Este natura umană. Ororile au un mod de a ne face să închidem ochii. <<Este mult sânge>>, explică el. <<Este multă emoție>>”, scrie Simon Shuster.
„Zelensky simte că atenția lumii scade, iar acest lucru îl tulbură aproape la fel de mult ca și bombele rusești. În cele mai multe nopți, când își scanează agenda, lista sa de sarcini are mai puțin de-a face cu războiul în sine, ci cu modul în care este perceput. Misiunea lui este de a face ca lumea liberă să trăiască acest război așa cum o face Ucraina: ca pe o chestiune de supraviețuire.
Sursa foto: Facebook / Volodimir Zelenski
Se pare că îi reușește. Statele Unite și Europa s-au grăbit să-i vină în ajutor, furnizând Ucrainei mai multe arme decât au dat oricărei alte țări de la cel de-al Doilea Război Mondial încoace. Mii de jurnaliști au venit la Kiev, umplând căsuțele de email ale personalului său cu cereri de interviuri”, adaugă corespondentul TIME.
„Cererea mea nu a fost doar pentru a avea șansa de a-l interoga pe președinte. A fost aceea de a vedea războiul așa cum el și echipa sa l-au trăit. Timp de două săptămâni, în aprilie, mi-au permis să fac acest lucru în complexul prezidențial de pe strada Bankova, să le observ rutina și să mă învârt în jurul birourilor în care locuiesc și lucrează acum. Zelenski și echipa sa au făcut ca locul să pară aproape normal. Am făcut glume, am băut cafea, am așteptat ca ședințele să înceapă sau să se încheie. Doar soldații, însoțitorii noștri mereu prezenți, întruchipau războiul în timp ce ne plimbau, luminând cu lanternele pe coridoare întunecate, trecând pe lângă camerele în care dormeau pe jos”, a povestit Simon Shuster.
Zelenski, în cea de-a 55-a zi a războiului pornit de Rusia: „Dacă vom rezista, va fi un moment decisiv pentru noi”
„Experiența a ilustrat cât de mult s-a schimbat Zelenski de când ne-am întâlnit prima dată acum trei ani, în culisele spectacolului său de comedie din Kiev, când era încă un actor care candida la președinție. Simțul său al umorului este încă intact. <<Este un mijloc de supraviețuire>>, spune el. Dar două luni de război l-au făcut mai dur, mai rapid la mânie și mult mai confortabil cu riscul. Trupele rusești au venit la câteva minute după ce i-au găsit pe el și familia sa în primele ore ale războiului, focurile lor de armă auzindu-se cândva în pereții biroului său. Imaginile civililor morți îl bântuie. La fel și apelurile zilnice ale trupelor sale, dintre care sute sunt blocate sub pământ, rămânând fără mâncare, apă și muniție.
Sursa foto: Facebook / Volodimir Zelenski
Această relatare a lui Zelenski în război se bazează pe interviuri cu el și cu aproape o duzină de consilieri ai săi. Cei mai mulți dintre ei au fost aruncați în această experiență fără o pregătire reală. Mulți dintre ei, la fel ca Zelenski însuși, provin din lumea actorilor și a showbiz-ului. Alții erau cunoscuți în Ucraina ca bloggeri și jurnaliști înainte de război.
În ziua în care ne-am întâlnit ultima dată – a 55-a de la invazie – Zelenski a anunțat începerea unei bătălii care ar putea pune capăt războiului. Forțele rusești se regrupaseră după ce suferiseră pierderi grele în jurul Kievului și începuseră un nou asalt în est. Acolo, spune Zelenski, armatele unei părți sau ale celeilalte vor fi probabil distruse. <<Aceasta va fi o bătălie la scară largă, mai mare decât oricare alta pe care am văzut-o pe teritoriul Ucrainei>>, mi-a spus Zelensky la 19 aprilie. <<Dacă vom rezista>>, spune el, <<va fi un moment decisiv pentru noi. Punctul de inflexiune>>”.
Șeful cabinetului Zelenski în primele săptămâni ale invaziei ruse: „Mai văzusem așa ceva doar în filme”
„În primele săptămâni ale invaziei, când artileria rusă se afla la o distanță de o explozie de Kiev, Zelenski a așteptat rareori răsăritul soarelui înainte de a-l suna pe generalul său de top pentru un raport de situație. Prima lor convorbire avea loc de obicei în jurul orei 5 dimineața, înainte ca lumina să înceapă să se strecoare prin sacii de nisip de la ferestrele complexului. Mai târziu, amânau conversația cu câteva ore, timp suficient pentru ca Zelenski să ia micul dejun – în mod obișnuit ouă – și să se îndrepte spre camerele prezidențiale.
Acest set de camere s-a schimbat puțin după invazie. A rămas un cocon de foiță de aur și mobilier palatinal pe care personalul lui Zelenski îl considera opresiv. <<Cel puțin dacă locul va fi bombardat>>, a glumit unul dintre ei, <<nu va mai trebui să ne uităm la chestiile astea>>. Dar străzile din jurul complexului au devenit un labirint de puncte de control și baricade. Mașinile civile nu se pot apropia, iar soldații le cer pietonilor parole secrete care se schimbă zilnic, adesea fraze fără sens, cum ar fi pretendent la o ceașcă de cafea, care ar fi greu de pronunțat pentru un rus.
Sursa foto: Facebook / Volodimir Zelenski
Dincolo de punctele de control se află cartierul guvernamental, cunoscut sub numele de Triunghi, pe care forțele rusești au încercat să îl cucerească la începutul invaziei. Când acele prime ore au apărut în interviul nostru, Zelenski m-a avertizat că amintirile există <<într-un mod fragmentat>>, un set dezarticulat de imagini și sunete. Printre cele mai vii au avut loc înainte de răsăritul soarelui pe 24 februarie, când el și soția sa Olena Zelenska au mers să le spună copiilor lor că începuse bombardamentul și să-i pregătească să fugă din casa lor. Fiica lor are 17 ani și fiul lor are 9 ani, ambii suficient de mari pentru a înțelege că erau în pericol. <<I-am trezit>>, mi-a spus Zelenski închizând ușor ochii. <<Era zgomotos. Se auzeau explozii de acolo>>.
În curând a devenit clar că birourile prezidențiale nu erau cel mai sigur loc în care să te afli. Armata l-a informat pe Zelenski că echipe de atac rusești se parașutaseră în Kiev pentru a-l ucide sau captura pe el și familia sa. <<Înainte de acea noapte, nu mai văzusem astfel de lucruri decât în filme>>, spune Andriy Yermak, șeful de cabinet al președintelui.
În timp ce trupele ucrainene se luptau cu rușii pe străzi, garda prezidențială a încercat să baricadeze complexul cu tot ceea ce au găsit. O poartă de la intrarea din spate a fost blocată cu o grămadă de baricade ale poliției și plăci de placaj, semănând mai mult cu un morman de fier vechi decât cu o fortificație”, a scris corespondentul TIME.
Citește și: Kiev: Jurnalistă ucraineană ucisă, joi seară, în timpul bombardamentelor ruse
Președintele Parlamentului Ucrainei: „Pe fața lui Zelenski nu se citea frică, ci doar o singură întrebare: cum a fost posibil așa ceva”
„Prietenii și aliații s-au grăbit să-i fie alături lui Zelenski, uneori încălcând protocoalele de securitate. Mai mulți și-au adus familiile în incintă. În cazul în care președintele ar fi fost ucis, lanțul de succesiune din Ucraina prevede ca președintele parlamentului să preia comanda. Dar Ruslan Stefanchuk, care deține această funcție, a condus direct pe strada Bankova în dimineața invaziei, în loc să se adăpostească la distanță.
Stefanchuk a fost printre primii care l-au văzut pe președinte în biroul său în acea zi. <<Nu se citea frică pe fața lui>>, mi-a spus el. <<Exista o însă o întrebare: Cum a fost posibil așa ceva?>>.
Sursa foto: Facebook / Volodimir Zelenski
Timp de luni de zile, Zelenski minimalizase avertismentele venite de la Washington că Rusia era pe cale să invadeze. Acum, el a conștientiza că izbucnise un război total, dar nu putea încă să înțeleagă complet ce însemna acest lucru. <<Poate că aceste cuvinte sună vag sau pompos>>, spune Stefanchuk. <<Dar am simțit că ordinea lumii se prăbușește>>. În curând, președintele Parlamentului s-a grăbit să coboare pe stradă spre Parlament și a prezidat un vot pentru a impune legea marțială în toată țara. Zelenski a semnat decretul în acea după-amiază.
La căderea nopții, în acea primă seară, au izbucnit schimburi de focuri în jurul cartierului guvernamental. Gărzile din interiorul complexului au închis luminile și au adus veste antiglonț și puști de asalt pentru Zelenski și pentru aproximativ o duzină de consilieri ai acestuia. Doar câțiva dintre ei știau cum să mânuiască armele. Unul dintre ei era Oleksiy Arestovych, un veteran al serviciului de informații militare din Ucraina. <<A fost o nebunie absolută>>, mi-a spus el. <<Automate pentru toată lumea>>. Trupele rusești, spune el, au făcut două încercări de a lua cu asalt complexul. Zelenski mi-a spus mai târziu că soția și copiii săi erau încă acolo în acel moment”, scrie corespondentul TIME.
Reacția lui Zelenski la oferta americanilor și britanicilor de a-l ajuta să plece din Ucraina: „Am nevoie de muniție, nu să mă plimb”
„Au sosit oferte din partea forțelor americane și britanice pentru evacuarea președintelui și a echipei sale. Ideea era de a-i ajuta să înființeze un Guvern în exil, cel mai probabil în estul Poloniei, care să poată continua să conducă de la distanță. Niciunul dintre consilierii lui Zelenski nu-și amintește ca acesta să fi luat în considerare în mod serios aceste oferte. Vorbind cu americanii pe o linie fixă securizată, el a răspuns cu o remarcă care a ținut prima pagină a ziarelor din întreaga lume: <<Am nevoie de muniție, nu de o plimbare>>”.
În a doua noapte a invaziei, Zelenski a ieșit pe stradă să se filmeze și să transmită tuturor că nu a părăsit Ucraina: „Suntem cu toții aici. Ne apărăm independența și țara”
„<<Am crezut că a fost curajos>>, spune un oficial american informat cu privire la convorbire. <<Dar foarte riscant>>. Gărzile de corp ale lui Zelenski au simțit același lucru. De asemenea, l-au îndemnat să părăsească imediat complexul. Clădirile sale sunt poziționate într-un cartier dens populat, înconjurate de case particulare care ar putea servi drept ascunzișuri pentru lunetiștii inamici. Unele case sunt suficient de aproape pentru a arunca o grenadă prin fereastră de peste drum. <<Locul era larg deschis>>, spune Arestovici. <<Nu aveam nici măcar blocuri de beton pentru a închide strada>>.
Sursa foto: Facebook / Volodimir Zelenski
Undeva în afara capitalei, un buncăr securizat îl aștepta pe președinte, echipat pentru a rezista unui asediu îndelungat. Zelenski a refuzat să meargă acolo. În schimb, în a doua noapte a invaziei, în timp ce forțele ucrainene se luptau cu rușii pe străzile din apropiere, președintele a decis să iasă afară, în curte, și să filmeze un mesaj video cu telefonul său. <<Suntem cu toții aici>>, a spus Zelensky după ce a făcut un apel nominal al oficialilor de lângă el. Aceștia erau îmbrăcați în tricouri și jachete de culoare verde militară care aveau să devină uniformele lor de război. <<Ne apărăm independența, țara noastră>>.
Zelenski își înțelesese rolul în acest război. Ochii poporului său și ai unei mari părți a lumii erau ațintiți asupra lui. <<Înțelegi că te privesc>>, spune el. <<Ești un simbol. Trebuie să acționezi așa cum trebuie să acționeze un șef de stat>>”, relatează corespondentul TIME.
Toți locuitorii din buncărul lui Zelenski au semnat un acord de confidențialitate. Nu au voie să vorbească nici despre ce mănâncă acolo
„Când a postat clipul de 40 de secunde pe Instagram pe 25 februarie, sentimentul de unitate pe care îl proiecta a fost puțin înșelător. Zelenski fusese alarmat de numărul oficialilor și chiar al ofițerilor militari care fugiseră. El nu a răspuns cu amenințări sau ultimatumuri. Dacă aveau nevoie de ceva timp pentru a-și evacua familiile, le-a permis acest lucru. Apoi le-a cerut să se întoarcă la posturile lor. Cei mai mulți dintre ei au făcut-o.
Alții s-au oferit să locuiască în buncărele din complexul prezidențial. Serhiy Leshchenko, un jurnalist și deputat proeminent, a sosit la câteva zile după invazie pentru a ajuta echipa să contracareze dezinformarea rusă. El a trebuit să semneze un acord de confidențialitate, care îi interzicea să împărtășească orice detalii despre designul, locația sau dotările buncărului. Toți locuitorii săi sunt obligați să respecte acest angajament de confidențialitate. Nu au voie să vorbească nici măcar despre mâncarea pe care o mănâncă acolo jos.
Sursa foto: Facebook / Volodimir Zelenski
Izolarea sa a forțat adesea echipa lui Zelenski să trăiască războiul prin intermediul ecranelor, la fel ca noi toți ceilalți. Imaginile cu bătălii și atacuri cu rachete aveau tendința de a apărea pe rețelele de socializare înainte ca armata să îl informeze pe Zelenski despre aceste evenimente. Era obișnuit ca președintele și personalul său să se adune în jurul unui telefon sau laptop în buncăr, înjurând imaginile de devastare sau aclamând un atac cu dronă asupra unui tanc rusesc.
<<Acesta era favoritul meu>>, mi-a spus Leshchenko, arătându-mi un clip cu un elicopter rusesc care era spulberat din cer. Meme-urile și videoclipurile virale au fost o sursă frecventă de lejeritate, la fel ca și baladele de război pe care ucrainenii le-au scris, înregistrat și postat online. Una dintre ele suna astfel:
<<Uite cum poporul nostru, cum toată Ucraina a unit lumea împotriva rușilor. În curând, toți rușii vor dispărea și vom avea pace în toată lumea>>”.
Zelenski a ieșit noaptea pe străzi, în plin război, să vadă realitatea din teren și să vorbească cu oamenii din prima linie
„Nu a trecut mult timp până când Zelenski a insistat să meargă să vadă cu ochii lui acțiunea. La începutul lunii martie, când rușii încă bombardau Kievul și încercau să încercuiască capitala, președintele a ieșit în secret din complexul său, însoțit de doi dintre prietenii săi și de o mică echipă de gărzi de corp. <<Am luat decizia din zbor>>, spune Yermak, șeful de cabinet. Nu erau camere de luat vederi cu ei. Unii dintre cei mai apropiați colaboratori ai lui Zelenski au aflat despre călătorie abia aproape două luni mai târziu, când acesta a adus-o în discuție în timpul interviului nostru.
Îndreptându-se spre nord de pe strada Bankova, grupul a mers la un pod prăbușit care marca linia frontului la marginea orașului. A fost prima dată când Zelenski a văzut de aproape efectele luptelor. A fost uimit de mărimea unui crater lăsat de o explozie în drum. Când s-au oprit să vorbească cu trupele ucrainene la un punct de control, gărzile de corp ale lui Zelenski, spune el, <<își pierdeau mințile>>. Președintele nu avea niciun motiv presant pentru a se afla atât de aproape de pozițiile rusești. El spune că a vrut doar să arunce o privire și să vorbească cu oamenii din linia întâi.
Sursa foto: Facebook / Volodimir Zelenski
Câteva zile mai târziu, Zelenski a făcut o plimbare pe care consilierii o numesc <<călătoria borșului>>. La un punct de control de la marginea orașului, președintele a întâlnit un bărbat care aducea în fiecare zi o oală proaspătă de borș pentru trupe. Au stat acolo, în raza de acțiune a lunetiștilor și artileriei inamice, și au mâncat un bol de supă cu pâine, vorbind despre Uniunea Sovietică și despre ce au devenit rușii de la prăbușirea acesteia. <<Mi-a spus cât de mult îi ura pe ruși>>, își amintește Zelenski. Apoi, bucătarul s-a dus în portbagajul mașinii sale și a scos câteva medalii pe care le obținuse în timpul serviciului militar sovietic. Conversația l-a impresionat profund pe Zelenski. <<Asta ni s-a părut corect să facem>>, spune Yermak. <<Doar faptul că am vorbit cu oamenii pentru care lucrăm>>.
Astfel de ieșiri erau rare. Deși primea informații frecvente de la generalii săi și le dădea instrucțiuni generale, Zelenski nu pretindea că este un savant tactic. Ministrul Apărării era rareori alături de el. Niciunul dintre comandanții militari de top ai Ucrainei nu era prezent. <<Îi lasă pe ei să se lupte>>, spune Arestovici, consilierul său pe probleme militare”.
Consilierul de comunicare al lui Zelenski: „Oamenii întreabă cine îi scrie discursurile… în mare parte și le scrie singur. Lucrează la fiecare replică”
„Zilele sale erau o succesiune de declarații, întâlniri și interviuri, de obicei realizate prin ecranul unui laptop sau al unui telefon. Convorbirile de curtoazie au ocupat timp, cum ar fi o sesiune Zoom cu actorii Mila Kunis și Ashton Kutcher, care au strâns bani pentru Ucraina printr-o campanie GoFundMe. Înainte de discursul său nocturn adresat națiunii, Zelenski stabilea temele în discuții cu personalul său. <<Foarte des, oamenii întreabă cine este redactorul de discursuri al lui Zelensky>>, spune Dasha Zarivna, consilier de comunicare. <<Principalul este el>>, spune ea. <<El lucrează la fiecare replică>>.
Sursa foto: TIME
În luna martie și la începutul lunii aprilie, Zelenski a ținut în medie aproximativ un discurs pe zi, adresându-se în locuri atât de diverse precum parlamentul Coreei de Sud, Banca Mondială și Premiile Grammy. Fiecare dintre ele a fost elaborat cu publicul său în minte. Când a vorbit în fața Congresului SUA, a făcut referire la Pearl Harbor și la 11 septembrie 2001. Parlamentul german l-a auzit invocând istoria Holocaustului și a Zidului Berlinului.
Graba constantă a sarcinilor urgente și a micilor urgențe a avut un efect de amorțeală asupra echipei, distorsionând trecerea timpului în moduri pe care un consilier le descrie ca fiind halucinogene. Zilele păreau ore, iar orele păreau zile. Teama devenea acută doar în momentele dinaintea somnului. <<Atunci te ajunge din urmă realitatea>>, spune Leshchenko. <<Atunci stai întins și te gândești la bombe>>”, relatează Simon Shuster.
Citește și: Președinta Comisiei Europene, la Bucha: Am văzut fața nemiloasă a armatei lui Putin | VIDEO
În timpul întâlnirii cu Ursula von der Leyen de la Kiev, Zelenski se gândea la fotografia cu femeia spulberată de bomba rușilor: „A fost unul dintre acele momente în care brațele și picioarele tale fac un lucru, dar mintea nu te ascultă. Mintea mea era acolo la gara Kramatorsk”
„La începutul lunii aprilie, echipa a început să iasă mult mai des din buncăr. Forțele ucrainene respinseseră inamicul din suburbiile Kievului, iar rușii își mutau forțele în bătălia pentru est. În cea de-a 40-a zi a invaziei, Zelenski a făcut o altă ieșire în afara complexului, de data aceasta cu camere de luat vederi la pachet. În acea dimineață, el a călătorit într-un convoi de vehicule blindate către Bucha, un oraș de navetiști bine cotat, unde trupele rusești măcelăriseră sute de civili.
Cadavrele lor au fost lăsate împrăștiate prin oraș, a spus Zelenski, <<găsite în butoaie, în subsoluri, strangulate, torturate>>. Aproape toți aveau răni fatale prin împușcare. Unii zăceau pe străzi de zile întregi. Pe măsură ce Zelenski și echipa sa au văzut atrocitățile de aproape, oroarea lor s-a transformat rapid în furie. <<Am vrut să anulăm toate negocierile de pace>>, spune David Arakhamia, pe care Zelenski îl alesese să conducă negocierile cu rușii. <<Abia puteam să mă uit în ochii lor>>.
Sursa foto: Facebook / Volodimir Zelenski
Pe 8 aprilie, în timp ce anchetatorii încă exhumau gropi comune din Bucha, rachetele rusești au lovit o gară din Kramatorsk, în estul Ucrainei. Mii de femei, copii și bătrâni se adunaseră cu bagajele și animalele lor de companie, sperând să prindă trenurile de evacuare. Rachetele au ucis cel puțin 50 de persoane și au rănit alte peste o sută. Mai mulți copii și-au pierdut membrele.
Zelenski a aflat despre atac printr-o serie de fotografii făcute la fața locului și care i-au fost transmise în acea dimineață. Una dintre ele îi rămâne în minte. Aceasta arată o femeie decapitată de explozie. <<Purta niște haine strălucitoare, memorabile>>, spune el. Nu a putut scăpa de această imagine în acea după-amiază, când a intrat la una dintre cele mai importante întâlniri din cariera sa. Ursula von der Leyen, cel mai înalt oficial din UE, călătorise la Kiev cu trenul pentru a oferi Ucrainei o cale rapidă de aderare. Țara aștepta această oportunitate de zeci de ani. Dar când momentul a venit în sfârșit, președintele nu a putut să nu se gândească la femeia fără cap de pe pământ.
Când a urcat pe podium alături de von der Leyen, fața sa era într-o nuanță de verde, iar darul său obișnuit pentru oratorie l-a dezamăgit. Nici măcar nu a reușit să își adune prezența de spirit pentru a menționa atacul cu rachete în comentariile sale. <<A fost unul dintre acele momente în care brațele și picioarele tale fac un lucru, dar mintea nu te ascultă>>, mi-a spus mai târziu. <<Mintea ta este acolo, la gară, și tu trebuie să fii prezent aici>>”, povestește corespondentul TIME.
Sursa foto: NEXTA
Mykhailo Podolyak, consilier al lui Zelenski, a refuzat baricadarea ferestrelor biroului său: „Ne vor lovi aici și totul va fi o ruină, ce putem face? Trebuie să continuăm să muncim”
„Vizita a fost prima dintr-o suită de lideri europeni care au început să vină la Kiev în aprilie. Telefoanele inteligente nu au fost permise în interiorul complexului în timpul acestor vizite. Un grup mare de semnale telefonice, toate transmise dintr-un singur loc, ar putea permite unei drone de supraveghere inamice să localizeze cu precizie locul adunării. <<Și apoi: kaboom>>, a explicat un gardian, trasând cu mâna arcul unei rachete.
Zelenskyi și echipa sa își petreceau majoritatea nopților și țineau unele întâlniri în buncărele de sub complex. Dar retragerea rușilor le-a permis să lucreze în camerele lor obișnuite, care arătau foarte bine, ca înainte de război. O diferență evidentă era întunericul. Multe dintre ferestre erau acoperite cu saci de nisip. Luminile au fost stinse pentru a îngreuna accesul lunetiștilor inamici. Alte măsuri de precauție nu aveau niciun sens aparent. Gărzile smulseseră luminile dintr-un lift care ducea la birourile executive. O încrengătură de fire ieșea din găurile în care fuseseră, iar ajutoarele lui Zelenski urcau și coborau în întuneric. Nimeni nu-și amintea de ce.
În zilele în care veneam singur la complex, atmosfera era mai relaxată. Prima dată m-a surprins să găsesc detectorul de metale și aparatul cu raze X deconectate la intrare, în timp ce un om de serviciu lucra în jurul lor cu un mop. Mai târziu, mi s-a părut normal ca un paznic obosit să arunce o privire în geanta mea și să mă lase să trec.
Sursa foto: Facebook / Volodimir Zelenski
La etaj, războiul a început să mi se pară îndepărtat. Mykhailo Podolyak, unul dintre cei patru consilieri cei mai apropiați ai președintelui, a refuzat să baricadeze ferestrele din biroul său. Nici măcar nu a închis draperiile. Când m-a invitat să mă întâlnesc cu el într-o zi din aprilie, camera a fost ușor de găsit, deoarece plăcuța cu numele său era încă pe ușă. <<Coborâm când auzim sirenele de raid aerian>>, a explicat el cu o ridicare din umeri, referindu-se la buncăr. <<Dar acesta este biroul meu. Îmi place aici>>.
O astfel de credință în apărarea antiaeriană a Kievului pare a fi un mecanism de adaptare, urmașul sfidării și al negării. Nu există nicio modalitate de a opri tipul de rachete hipersonice pe care Rusia le-a desfășurat împotriva Ucrainei. Kinzhal – numele înseamnă pumnal în limba rusă – se poate deplasa cu o viteză de peste cinci ori mai mare decât viteza sunetului, în timp ce face zig-zag pentru a evita interceptorii. De asemenea, poate transporta una dintre focoasele nucleare ale Rusiei. Dar Podolyak nu consideră că are rost să se oprească asupra acestor informații. <<Lovitura se apropie>>, mi-a spus el. <<Ne vor lovi aici și totul va fi o ruină>>. Nu exista teamă în vocea lui când spunea asta. <<Ce putem face?>>, a întrebat el. <<Trebuie să continuăm să muncim>>”, scrie corespondentul TIME.
Zelenski lucrează cel mai des acum în Sala de Situații. Nu este fortificată
„Fatalismul a funcționat ca un principiu de organizare. Unele măsuri de precauție rudimentare – porți baricadate, veste antiglonț – au fost considerate necesare în timpul etapei de deschidere a războiului. Mai târziu, când nu a mai existat riscul ca comandourile rusești să dea buzna pe uși, echipa lui Zelenski a înțeles că astfel de apărări erau în cele din urmă inutile. Se confruntau cu un invadator cu un arsenal nuclear. Au decis să nu fugă. Ce rost avea să se ascundă?
În prezent, Zelenski lucrează cel mai des în Sala de Situații a complexului, care nu este nici subterană, nici fortificată. Este o sală de ședințe fără ferestre, cu o singură înfrumusețare: un trident, simbolul de stat al Ucrainei, care strălucește pe peretele din spatele scaunului lui Zelensky. Pe ceilalți pereți sunt amplasate ecrane mari, iar o cameră de luat vederi îl privește pe președinte din centrul mesei de conferințe. Pe 19 aprilie, în jurul orei 9 dimineața, fețele generalilor și ale șefilor săi de informații au umplut ecranele din fața lui Zelenski.
Sursa foto: Facebook / Volodimir Zelenski
Peste noapte, președintele ținuse un discurs video către națiune, anunțând începerea bătăliei pentru estul Ucrainei. Acum dorea să audă unde luptele erau cele mai intense, unde se retrăseseră trupele sale, cine dezertase, de ce ajutor aveau nevoie și unde reușiseră să avanseze. <<În anumite puncte din est, este pur și simplu o nebunie>>, mi-a spus mai târziu în acea zi, rezumând informarea generalilor. <<Cu adevărat oribil în ceea ce privește frecvența loviturilor, tirul de artilerie grea și pierderile>>.
De mai bine de o lună, Zelensky vorbea prin mesaje cu doi comandanți ucraineni. Erau ultimii apărători ai Mariupolului, un oraș de jumătate de milion de locuitori pe care rușii l-au încercuit la începutul invaziei. O mică forță rezistă încă în interiorul unei fabrici uriașe de oțel. Unul dintre liderii lor, maiorul Serhiy Volynsky din Brigada 36 de pușcași marini separați, a ținut legătura cu Zelenski timp de câteva săptămâni. <<Ne cunoaștem bine până acum>>, mi-a spus Zelenski. În majoritatea zilelor se sună sau își trimit mesaje, uneori în miez de noapte. La începutul anului, soldatul i-a trimis președintelui un selfie pe care îl făcuseră împreună cu mult înainte de invazie. <<Chiar ne îmbrățișăm acolo, ca niște prieteni>>, spune el”, scrie Simon Shuster.
Zelenski, despre Germania: „Se poartă de parcă nu ar vrea să-și strice relațiile cu rușii. Se bazează pe o mare parte din livrările de gaze. E pragmatism german, dar ne costă scump”
„Asaltul rusesc asupra Mariupolului a decimat brigada. Zelenski mi-a spus că aproximativ 200 dintre trupele sale au supraviețuit. Înainte de a găsi adăpost și provizii în interiorul fabricii de oțel, au rămas fără mâncare, apă și muniție. <<Le-a fost foarte greu>>, spune Zelensky. <<Am încercat să ne sprijinim unii pe alții>>.
Dar Zelensky nu prea avea ce să facă de unul singur. Ucraina nu dispune de suficient armament greu pentru a sparge asediul Mariupolului. În partea de est, forțele rusești au avantaje clare. <<Ne depășesc numeric de câteva ori>>, spune Yermak.
Sursa foto: Facebook / Volodimir Zelenski
În aproape fiecare conversație cu liderii străini, Zelenski cere arme care ar putea ajuta la echilibrarea șanselor. Unele țări, precum SUA, Marea Britanie și Olanda, au fost de acord să le furnizeze. Altele au ezitat, cel mai criticabil fiind germanii. <<Cu germanii, situația este cu adevărat dificilă>>, spune Zelenski. <<Ei se comportă ca și cum nu ar vrea să piardă relația cu Rusia>>. Germania se bazează pe Rusia pentru o mare parte din livrările sale de gaze naturale. <<Este vorba de pragmatismul lor german>>, spune Zelenski. <<Dar ne costă foarte mult>>”.
La mijlocul lunii aprilie, Zelenski i-a cerut președintelui german să nu viziteze Ucraina
„Ucraina și-a exprimat clar frustrarea. La mijlocul lunii aprilie, președintele german Frank-Walter Steinmeier era deja pe cale să viziteze Kievul când echipa lui Zelenski i-a cerut să nu vină.
Uneori, franchețea președintelui poate fi resimțită ca un afront, ca atunci când a spus Consiliului de Securitate al ONU că ar trebui să ia în considerare dizolvarea sa. Olaf Scholz, cancelarul german, mi-a spus că ar fi apreciat dacă Steinmeier ar fi fost invitat la Kiev <<ca ceea ce este, un prieten>>. Dar Zelenski a învățat că solicitările prietenoase nu vor face ca Ucraina să obțină armele de care are nevoie. Acesta este modul în care Zelenski înțelege responsabilitatea sa principală. Nu ca un strateg militar împuternicit să deplaseze batalioane pe o hartă, ci ca un comunicator, un simbol viu al statului, a cărui capacitate de a capta și de a menține atenția lumii va contribui la a determina dacă națiunea sa trăiește sau moare.
Sursa foto: Facebook / Volodimir Zelenski
Consilierii săi sunt foarte conștienți de această misiune, iar unii dintre ei îi fac lui Zelenski comentarii contradictorii. <<Uneori se pierde în rol și începe să vorbească ca un actor care îl joacă pe președinte>>, spune Arestovici, care a fost el însuși actor de teatru la Kiev timp de mulți ani. <<Nu cred că asta ne ajută>>. Doar atunci când Zelenski este epuizat, spune el, masca se dă jos. <<Când este obosit, nu poate juca. Poate doar să spună ce gândește>>, mi-a spus Arestovici. <<Când este el însuși, face cea mai mare impresie ca om integru și uman>>”.
Zelenski: „Am îmbătrânit din cauza tuturor lucrurilor pe care le știu acum și pe care nu mi-am dorit niciodată să le știu, dar nu regret nicio secundă tot ceea ce am făcut și ce fac”
„Poate că a fost un noroc pentru mine să îl întâlnesc pe președinte la sfârșitul unei zile foarte lungi. După aproape două luni de invazie, se schimbase. Avea noi riduri pe față și nu mai căuta consilierii în cameră atunci când se gândea la un răspuns la o întrebare. <<Am îmbătrânit>>, a recunoscut el. <<Am îmbătrânit de la toată această înțelepciune pe care nu mi-am dorit-o niciodată. Este înțelepciunea legată de numărul de oameni care au murit și de torturile pe care soldații ruși le-au săvârșit. Acest tip de înțelepciune>>, a adăugat el, trăgând de timp. <<Ca să fiu sincer, nu am avut niciodată scopul de a obține astfel de cunoștințe>>.
Sursa foto: Facebook / Volodimir Zelenski
M-a făcut să mă întreb dacă regretă alegerea pe care a făcut-o în urmă cu trei ani, cam în perioada în care ne-am întâlnit prima dată. Spectacolul său de comedie fusese un succes. Aflat în cabina sa, încă strălucea de admirația mulțimii. Prietenii îl așteptau în culise pentru a începe petrecerea de după. Fanii s-au adunat afară pentru a face o fotografie cu el. Asta se întâmpla la doar trei luni de la începutul candidaturii sale la președinție, când nu era prea târziu pentru Zelenski să se mai întoarcă.
Dar el nu regretă alegerea pe care a făcut-o, nici măcar cu retrospectiva războiului. <<Nici măcar pentru o secundă>>, mi-a spus el în complexul prezidențial. Nu știe cum se va sfârși războiul sau cum va descrie istoria locul său în el. În acest moment, el știe doar că Ucraina are nevoie de un președinte pe timp de război. Și acesta este rolul pe care intenționează să îl joace”, spune Simon Shuster, corespondent TIME la Kiev, Ucraina.
Autorul materialului este Simon Shuster, corespondent senior TIME care a obținut un interviu cu președintele Ucrainei, Volodimir Zelenski, chiar în Ucraina, în Kiev, din locul în care președintele țării își derulează agenda zilnică și participă la videoconferințe. Europa FM l-a tradus integral pentru cititorii site-ului.
Sursa foto: TIME / Alexander Chekmenev
Citește și: Zelenski: Ucrainenii nu vor să ocupe teritoriile altora, dar nu vor da nimic din ceea ce le aparține | FOTO
Sursa foto: Facebook / Volodimir Zelenski
