Corespondență de la Cluj de la Filip Standavid
Odată ajuns la jumătate, Festivalul de Film Transilvania lasă urme adânci în aspectul și în comportamentul participanților de cursă lungă: al doilea rând de cearcăne, imposibil de camuflat, primele abandonuri („Nu mai pot, decît s-adorm la film mai bine mă duc acasă”), țâfnă și nedumerire din cauză că la mai multe proiecții s-au epuizat biletele – cine n-a apucat unul la ”Despre trup și suflet”, câștigătorul din acest an al Ursului de Aur, n-are decât să aștepte ca el să ajungă în programul normal al cinematografelor.
S-a pus în mișcare și al doilea val al desantului bucureștean, căci în curînd încep ZFR-urile (Zilele Filmului Românesc): colegi și prieteni (dar și vreo cîțiva neprieteni) vor să știe ce e de văzut, ce e de neratat și cum se-arată competiția. Cîteva observații din fugă despre ea, deci:
Astă seară nefericim în familie
”Familia mea fericită” se concentrează asupra unei familii (tradiționale) din Georgia. Sau mai degrabă asupra mamei, profesoară de literatură trecută de 50 de ani și pasionată de muzică – femeii i-a ajuns până-n gît locuitul la grămadă alături de soțul absent, de copiii destul de mari ca să nu mai aibă nevoie de dădăceală și de părinții posesori – amândoi – ai centurii negre la cicăleală și șantaj sentimental. Așa că își ia catrafusele și pleacă: o mult întîrziată declarație de independență care provoacă reuniuni anxioase de familie, neînțelegeri cu duiumul și două-trei ciocniri de un comic irezistibil.
Realizat pe-ndelete și permițîndu-și vreo cîteva mici ocoluri și răgazuri (momentele muzicale, extraordinare de-a dreptul, suspendă nițel narațiunea și lasă timp contemplației), ”Familia mea fericită” se dezvăluie treptat, portretizează cu mînă sigură și observă fără ură și părtinire cum ne putem chinui reciproc, din dragoste, cu cele mai bune intenții. Actrița din rolul principal e cea mai puternică, pînă acum, candidată la premiul pentru interpretare, dar nici distincția pentru regie n-ar fi deloc surprinzătoare.
“Familia mea fericită” mai rulează mâine, la ora 17:00, la Cinema Victoria.
John+Gheorghe=LOVE
Un român și-un englez care se iubesc și muncesc la o fermă din nordul Marii Britanii intră într-un bar: să se calculeze în cît timp va seduce englezul un alt bărbat și cînd va pleca românul cel deznădăjduit, aruncîndu-i amantului o insultă, sincer, destul de bleagă: „Prostule”!
”Tărâmul binecuvântat” (în regia lui Francis Lee) e prezentat drept un soi de ”Brokeback Mountain” al cărui prim punct de atracție pentru publicul local este, firește, povestea conaționalului plecat la muncă în străinătate. Sexul este explicit, intriga – una standard, iar rezolvarea, tot așa.
Mai puțin ”Brokeback Mountain” și mai mult comedie romantică lăsîndu-și timp pentru un strop de dramă (dramoletă?) televizuală, ”Tărâmul binecuvântat” păcătuiește (între altele) prin scenariul extrem de previzibil – cu tot cu lacrimogena scenă a împăcării – și prin personajele-șablon.
Chiar dacă e animat de gînduri bune, filmul nu poate să ofere decît proiecția unei fericiri casnice după așteptările majorității ”straight”: românul se îndrăgostește, gătește, are grijă de vite și de miei și e mereu devreme-acasă. Cum să nu-l iubești?
Tărâmul binecuvîntat va avea încă o proiecție mîine, pe 8 iunie, la Cinema Victoria (la ora 12:30).
Acarul Petrov
Mai aproape de suferința, nevoile și de neamul nostru sunt – inevitabil – suferința, nevoile și neamul bulgarilor: eroul din ”Gloria” (r. Kristina Grozeva), un acar plătit cu trei firfirei pe care, oricum, nu i-a mai încasat de vreo două luni, a găsit pe calea ferată unul dintre cele mai vechi instrumente narative: o pungă doldora cu bani. De ce alege să sune la Poliție și cum ajunge să-și piardă ceasul Slava, primit în dar de la tata, după ce departamentul de relații publice al Ministerului Transporturilor decide să-l transforme în erou național?
Deghizat în comedioară balcanică de situație cu unele momente de slapstick, ”Gloria” se dovedește atașant fără să cerșească atenție și polemic fără să se țină, grav și meditativ, de falcă. Tzanko este acel Acar Petrov de găsit pretutindeni în regiune în a cărui cîrcă vor călători mereu și funcționarii cu spoială europeană, și ziariștii preocupați de ei înșiși și de nimeni altcineva,și demnitarii corupți, și oamenii simpli care mai scot și ei un ban înșelînd statul pe ici, pe colo. “Las’ că ne descurcăm noi”, sigur, dar cu bietul acar ce-ați avut?
”Gloria” mai rulează, și el, la Cinema Victoria – joi, de la 19:45.
FOTO: Dan Grigore / TIFF
