În cea de-a doua zi de Paște, profesorul Theodor Paleologu, invitat în emisiunea „România în Direct” la Europa FM – cu Cătălin Striblea – vorbește despre interesul propriu pentru teologie, spunând că „probabil cel mai teolog din familie sunt eu”, dar și despre legătura strânsă de prietenie dintre tatăl său – Alexandru Paleologu – și scriitorul Nicolae Steinhardt: „cu Steinhardt tata comunica mai direct, de pildă, decât cu Noica sau cu Sergiu Al-George”. Totodată, Theodor Paleologu amintește de exigențele pe care le rostește Iisus Hristos în Predica de pe Munte și „care, omenește, sunt imposibil de îndeplinit”. „Ne spune nu numai să nu ucizi, dar nici măcar să nu gândești în mintea ta de rău despre aproapele tău”, spune Theodor Paleologu la Europa FM.
Theodor Paleologu: Perioada Postului, foarte importantă din punct de vedere religios
Cătălin Striblea: Asta v-am propus astăzi. Să vorbim despre operele de artă legate de Paște sau zămislite cu gândul la Paște.
Theodor Paleologu: „Ca să mă laud singur, o să spun că facem mult mai multe. De pildă, am mai ținut cursuri despre predici în perioada de dinainte de Paște. În perioada Postului, e o perioadă foarte importantă din punct de vedere religios. Și am ținut mai demult un curs cu predici, în care eu predicam. De altminteri, și în cartea mea «Cum pregătim un discurs» am reprodus o predică pentru începutul Postului, Duminica Iertării, care e foarte importantă ca început al Postului. Predicația e extrem de interesantă pentru cineva care studiază retorica. E o temă pasionantă, pentru că poți compara diferite tradiții de predicație: ortodoxe, catolice, protestante, în funcție de epoci variază tipul de exegeză. Am ținut un curs, de pildă, despre Nicolae Steinhardt ca predicator. Steinhardt era extraordinar ca predicator […].
Theodor Paleologu: „Ambii mei părinți erau oameni pioși și care citeau teologie”
Cătălin Striblea: Sunteți o familie celebră, sunteți o familie de cărturari. N-aș zice și o familie de boieri, cum era pe vremuri, dar cu siguranță o familie de cărturari. Era un sentiment religios aparte acasă?
Theodor Paleologu: „Ambii mei părinți erau oameni pioși și care citeau teologie, citeau literatură mistică. Eu însumi am dezvoltat un interes foarte mare pentru teologie. Probabil cel mai teolog din familie sunt eu. Pe mine mă interesează mai cu seamă dimensiunea istorică, arheologia biblică, istoria bisericii. În plus de asta, erau prieteni de-ai tatălui meu, precum Steinhardt sau părintele Anania. Veneau acasă, în special Steinhardt. Steinhardt pe care îl consider, cred, un fel de sfânt”.
Theodor Paleologu: Am crescut cu Nicolae Steinhardt în casă. A fost, poate, cel mai bun prieten al tatălui meu
Cătălin Striblea: L-ați cunoscut la primă mână? Scuzați-mi exprimarea. Deci, dacă venea acasă înseamnă că l-ați cunoscut?
Theodor Paleologu: „Foarte bine, pentru că venea foarte des la noi și îl știu din fragedă pruncie. Am crescut cu el în casă. Cred că era cel mai bun prieten al tatălui meu. Cred că se poate spune asta. Unul dintre cei buni, dar poate chiar cel mai, deoarece cu Steinhardt tata comunica mai direct, de pildă, decât cu Noica sau cu Sergiu Al-George, care erau tot foarte, foarte dragi, erau prieteni foarte buni, dar cu Steinhardt se înțelegea cu cuvinte puține, pentru că aveau aceeași cultură literară franceză, aveau aceleași lecturi, preocupări foarte similare și se înțelegeau extraordinar de bine. Și foarte adesea, tata începea ziua dându-i un telefon lui Steinhardt când era în București. Suna pe la 6 dimineața că erau amândoi foarte matinali și îi auzeam: «Părinte, binecuvântează!». «Domnul!, răspundea Steinhardt», după care «băi, Nicule, ce mai zici?» și începeau dialogurile lor foarte vii și foarte amicale”.
Theodor Paleologu: „Predica de pe Munte formulează niște exigențe care omenește sunt imposibile”
Cătălin Striblea: Spuneți că-i un sfânt? Așa îl vedeți?
Theodor Paleologu: „Eu așa îl văd. Era un om care trăia creștinismul din plin. Pentru el, creștinismul era un mod de viață. N-am mai văzut mulți oameni așa. E unic, aș spune. Pentru el, a fi creștin însemna a pune în practică, în primul rând, pasajul din Evanghelia lui Matei despre faptele milosteniei. Să-i vizitezi pe cei bolnavi, să le dai de mâncare celor flămânzi, să le dai de băut celor însetați și așa mai departe. Iar el punea în practică. Cred că avea liste cu fapte bune pe care să le facă în fiecare zi. Celălalt pasaj foarte important, tot din Evanghelia lui Matei este Predica de pe Munte. Numai că Predica de pe Munte formulează niște exigențe care omenește sunt imposibile.
Despre asta am vorbit, de altfel, în acea predică pe care am reprodus-o în cartea mea de retorică. Predica de pe Munte ne spune nu numai să nu comitem adulter, dar nici măcar să nu te uiți. Ori asta, să fim serioși, nu comitem acest păcat foarte des, chiar dacă nu dăm semne în acest sens. Sau mai spune Iisus în Predica de pe Munte nu numai să nu ucizi, dar nici măcar să nu gândești în mintea ta de rău despre aproapele tău. Să nu spui prostule sau nebunule. În fiecare zi suntem puși în situația de a gândi despre un aproape de-al nostru că e mitocan, că e imbecil și așa mai departe.
Sunt două texte foarte importante. În pasajul despre faptele milosteniei e vorba despre lucruri pe care le putem face foarte ușor. Numai să le facem. Or Steinhardt le făcea. În Predica de pe Munte sunt exigențe imposibile, care însă lasă loc harului, pentru că asta este însă explicația teologică. Omenește e imposibil, dar este posibil prin acțiunea harului”.
Theodor Paleologu: Bunica mea vitregă de pe tată a rostit două nume înainte să moară: pe cel al soțului ei – pe care l-a adorat – și pe al lui Steinhardt
Cătălin Striblea: Și Steinhardt făcea lucrurile acestea? Lui îi era ușor?
Theodor Paleologu: Vă spun, sunt sigur că își făcea liste dimineața. Se gândea dimineața, după ce își făcea rugăciunile: oare ce fapte bune aș putea face azi? Și le făcea. Venea în vizită nu doar de plăcere. La noi când venea, stătea, evident, de vorbă cu tata, ceea ce-i făcea foarte mare plăcere, dar o vizita pe mama vitregă a lui tata, care era foarte bolnavă, bătrână. Conversația ei nu era cine știe ce plăcere intelectuală nemaipomenită, dar o făcea. Și, de altfel, e foarte interesant. Când a murit bunica mea vitregă a menționat două nume, înainte de a muri: pe soțul ei, Mihail Paleologu – pe care l-a adorat – și pe Steinhardt. Asta înseamnă foarte mult”.
Theodor Paleologu: „Părintele Galeriu era un predicator extraordinar și un om foarte blând, foarte cumsecade”
Cătălin Striblea: Părintele Constantin Galeriu, spuneați că l-ați cunoscut, tot în adolescență. El cum era?
Theodor Paleologu: „El era preot, ceea ce Steinhardt nu era. M-am dus cred că la prima spovedanie pe care am făcut-o. Îmi plăcea foarte mult că predica bine. El avea totuși tendința de a vorbi prea mult. Eu am o altă viziune în privința predicii. Eu cred că o predică trebuie să fie scurtă, să aibă 15 minute. Dar pentru că, de fapt, în liturghia ortodoxă există deja elemente de predică incorporate. Lirturghia începe cu un citat din Predica de pe Munte. «Fericirile». «Fericirile» sunt un citat din Predica de pe Munte. Liturghia ortodoxă e foarte lungă. Cred că ar trebui ca predicile să nu fie prea lungi. În toate acele predici pe care le-am pregătit asta am avut în vedere: să nu fie prea lungi.
Acum, revenind, părintele Galeriu era un predicator extraordinar și un om foarte blând, foarte cumsecade. Eu am avut după spovedanie sentimentul că era prea blând. M-aș fi așteptat la puțină severitate din partea lui. Pe de altă parte, păcatele pe care le-am mărturisit erau, de fapt, niște prostii, niște fleacuri. Și el însuși, cu siguranță, le-a considerat niște fleacuri. A avut dreptate, de fapt, pentru că fleacuri erau și poate că ar fi trebuit să-mi spună: «Știi ce, băiete? Sunt niște fleacuri»”.
Urmărește întreaga emisiune „România în Direct” aici:
Sursa foto: Europa FM
