Pe 20 iulie 1927, regele Ferdinand I îşi dădea ultima suflare la Sinaia, după o grea suferinţă cauzată de un cancer galopant de colon. Lăsa în urmă o Românie întregită, dar încă firavă, care avea să deplângă dispariţia sa, a unui important stâlp al ţării.
Coroana avea să-i revină nepotului său, Mihai, în vârstă de 5 ani, iar conducerea ţării unei regenţe formate din principele Nicolae, unchiul său, patriarhul Miron Cristea şi Gheorghe Buzdugan, preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie. Unul dintre cele mai importante momente de după moartea regelui Ferdinand, citirea testamentului acestuia, a fost pe larg prezentat de către ziarul „Adevěrul“, ediţia din 23 iulie 1927.
Sub titlul „Un document mişcător“, jurnaliştii de la „Adevěrul“ au relatat într-un articol contextul deschiderii testamentului celui care a fost supranumit „Întregitorul“:
„Pe când trupul lipsit de viaţă al regelui Ferdinand zăcea încă pe catafalcul din Sinaia, sufletul lui găsea prilejul să mai vorbească o dată ţării prin documentul emoţionant care e testamentul său.
Limbajul pe care răposatul rege îl ţine în acest document conceput într-o frumoasă formă literară, e plin de nobleţe şi pătruns de o rară elevaţie morală.
Răsunând dincolo de moarte, mărturisirile, sfaturile şi îndemnurile celui dispărut apar cu atât mai pure şi deci cu atât mai impresionante.
O lecţie de bună cuviinţă, patriotism şi înţelepciune este acest document. Un arc peste timp despre ceea ce a însemnat dragostea de ţară şi devotamentul pentru propăşirea României.
S-a spus despre regele Ferdinand că a fost un sentimental. A fost, desigur! Se oglindeşte această însuşire care înobilează firea omenească în căldura cu adevărat mişcătoare cu care vorbeşte despre regina Maria, tovarăşa de viaţă cu care a împărtăşit şi zilele fericite dar şi ceasurile grele prin care au trecut odată cu ţara.
Se oglindeşte apoi în dragostea adâncă ce respiră din testament pentru copiii săi“, scriau jurnaliştii.
Pentru cei care doresc să citească şi să aibă în colecţia lor articolul, „Adevărul“ reeditează integral, marţi 24 iulie, într-o nouă ediţie de colecţie ziarul, „Adevěrul“ din 23 iulie 1927.
