Studiul a fost realizat pe baza a 426 de probe de apă prelevate din nord-estul statului Pennsylvania, în apropierea unui zăcământ de gaze de şist, numit Marcellus.
Cercetătorii nu au remarcat o contaminare provenind direct din activităţi de fracturare. Dar existenţa unor niveluri ridicate de salinitate indică existenţa unor pasaje naturale posibil periculoase, potrivit experţilor.
Fracturarea hidraulică constă în injectarea la presiune puternică a unor cantităţi mari de apă cu nisip şi alţi aditivi chimici în vederea eliberării gazelor prinse între straturile de rocă.
Adepţii acestei tehnici de exploatare a gazelor de şist susţin că aceasta nu prezintă nici un pericol pentru pânza freatică întrucât zăcămintele de gaze se află la o adâncime mult mai mare în sol decât rezervele de apă.
Fracturarea hidraulică este denunţată de ecologişti pentru că ar polua pânzele freatice şi aerul.
