Confidenţialitate

Tata Nonu

Ediţia de duminică a emisiunii Medium Rare este una plină de emoţii, în care Adrian Hădean împărtăşeşte din experienţele care i-au modelat personalitatea şi cariera. Printre amintirile care l-au marcat pe Adi Hădean se află şi cele legate de “Tata Nonu”.

“Dacă mi-e poftă de ceva bun, îmi fac. Când e vorba de făcut mâncare, nu mi-e lene niciodată” – E o atitudine sănătoasă față de mâncare pe care am găsit-o la Tata Nonu, pensionar care a ajuns astăzi la aproape 86 de ani.

A avut o viață…interesantă. Comuniștii i-au tăiat aripile în tinerețe, i-au luat brevetul de pilot sportiv, să nu cumva să zboare peste graniță. Apoi l-au trimis la muncă silnică, să se învețe minte. Nu s-a lăsat. Nu se lasă nici azi. Vara e mai mult în munte, la cabană. Trebăluiește mereu, ascultă muzică, citește carte după carte. Gătește, gătește bine. Fiind bunicul doamnei mele, nu l-am cunoscut înainte de a o cunoaște pe ea, așa că încerc să recuperez. Vara, urcăm la cabană cât putem de des. Ne cheamă “să facem niște grătare” pe care la face singur. Marinează carnea, face focul, încinge și curăță grătarul, frige carnea, pregătește garnitura. Noi facem salata. Apoi bem un pahar de cireșată din cireșe amare, făcută de el. Mâncăm. Bem un pahar de vin aromat, făcut tot de el.

Alteori, Tata Nonu face câte o tocană. Fără apă, pe foc mic, mic, dându-mi câte o lecție de bucătărie rustică, sănătoasă și plină de bun simț.

Vorbim despre mâncare, despre cum era mâncarea odată, despre locurile în care puteai să mănânci bine în Cluj, Turda ori București, despre ce mănâncă la întâlnirile cu foștii colegi din liceu, întîlniri care s-au petrecut din 10 în 10 ani până la întâlnirea de 50 de ani și în fiecare an de atunci încoace.

Tata Nonu e omul pe care, dacă-l duci la restaurant și nu-i place mâncarea (în zilele noastre îi place tot mai puțin), o cheamă pe chelneriță și-i spune: “Domnișoară, aveți un pix și un carnețel? Vă povestesc eu cum se face friptura de Turda (să zicem), să-i puteți spune și bucătarului”. Sun 90% șanse să facă o friptură de Turda (să zicem) mai bună decât în restaurant.