STUDIU FONPC privind efectul măsurilor fiscale și economice asupra furnizării și contractării de servicii sociale

Federația Organizațiilor Neguvernamentale pentru Copil – FONPC  a lansat în cadrul unei conferințe organizate, joi,  la Hotel Minerva, studiul ”Efectul măsurilor fiscale și economice asupra furnizării și contractării de servicii sociale”.

Studiul face parte din proiectul ”Impactul reformei asupra serviciilor sociale în România” derulat în perioada aprilie 2018 – iunie 2019 cu sprijinul și în parteneriat cu Reprezentanța UNICEF România și Ambasada Franței în România.

Într-o Românie care se confruntă cu unul dintre cele mai mari riscuri de sărăcie și excluziune socială al populației la nivelul Uniunii Europene (în anul 2017, 35,7% din populație și 40,9% dintre copii se află în risc de sărăcie și excluziune socială – EUROSTAT, 2019, ilc_peps01), serviciile sociale care să răspundă nevoilor persoanelor din grupurile vulnerabile și să ajute la incluziunea socială a acestora reprezintă̆ o necesitate. Zonele sărace ale României și cele din mediul rural sau urban mic se caracterizează̆ printr-un acces deficitar la serviciile sociale, atât la cele de prevenire, cât și la cele specializate.

Finanțarea organizațiilor neguvernamentale este una dintre marile provocări ale mediului asociativ din România – dimensiunea finanțare a obținut un scor de 4,4 în 2017 în scădere față de anii anteriori când a înregistrat o valoare de 4,2 (FDSC, Indexul societății civile 2017).

Doar una din două societăți comerciale impozitate pe baza profitului pe tot parcursul anului 2017 a ales să utilizeze facilitatea fiscală 20%.

Modificarea prin OUG 79/2017 a limitei maxime  a cifrei de afaceri a microîntreprinderii de la 500.000 Euro la 1.000.000 Euro a redus cu (ARC România) 78% numărul de companii care pot utiliza facilitatea fiscală și cu 17% suma totală de bani care se poate direcționa la nivel național către organizațiile neguvernamentale.

 „Prin acest studiu ne dorim să scoatem în evidență̆ nevoia unor măsuri coerente atât pentru sectorul public, cât și pentru cel privat astfel încât să se asigure servicii sociale sustenabile și de calitate. Este momentul în care sectorul privat și cel public are o singură cale de urmat, aceea a cooperării și colaborării. Este nevoie de coerență̆ în politicile publice, a practicilor și mai ales de măsuri economice care să asigure sustenabilitatea serviciilor sociale.” susține Daniela Boșca, director executiv FONPC.

Principalele concluzii ale cercetării:

• Modificările fiscale și economice adoptate în anii 2017 – 2018 în România au afectat activitatea de furnizare de servicii sociale a prestatorilor publici și a celor privați (organizații neguvernamentale din domeniul protecției copilului).
• Chiar dacă OUG 25/2018 prevede posibilitatea contribuabilului persoană fizică de a dona până la 3.5% din impozitul pe venit datorat bugetului de stat pentru finanțarea activității entităților nonprofit și a unităților de cult care sunt furnizori de servicii sociale acreditați cu cel puțin un serviciu social licențiat, scăderea impozitului pe venit va duce și la o reducere a sumelor ce pot fi colectate din facilitatea 2%/3,5%.
• Cerința din 2018 ca persoanele fizice să depună personal Declarația 230 prin care puteau acorda 2% din impozit către organizații neguvernamentale a afectat colectarea acestor sume de către mediul ONG.
• Finanțarea publică a serviciilor sociale este insuficientă.
  • Cuantumul subvenției oferit prin Legea 34/1998 este extrem de redus, iar sumele alocate pentru subvenționarea serviciilor sociale de la nivel național (Legea 34/1998) au scăzut dramatic în ultimii 8 ani, ajungând la nivelul celor acordate în 2009.
  • Reducerea numărul beneficiarilor acestor servicii care a scăzut la jumătate în ultimii 4 ani.
  • Finanțare extrem de redusă a serviciilor de prevenire a separării copilului de familie.
  • Finanțarea publică a acestor servicii sociale furnizate de ONG-uri nu ține cont de standardul minim de cost/beneficiar prevăzut de legislația în vigoare (HG 978/2015).
• Creșterea salariilor angajaților din instituțiile publice furnizoare de servicii sociale nu a fost urmată și de actualizarea standardelor de cost/beneficiar – probleme în asigurarea finanțării necesare pentru furnizarea de servicii sociale
• Migrația personalului calificat de la ONG-uri către instituțiile publice
• Utilizarea clauzelor sociale, a contractelor rezervate sau a procedurilor rezervate de achiziție a serviciilor sociale conform Legii 98/2016 privind achizițiile publice este extrem de redusă

Finanțarea publică pentru serviciile sociale se realizează̆ prin diverse mecanisme aplicate la nivel central sau local:

• Legea 34/1998 privind acordarea unor subvenții asociațiilor și fundațiilor române cu personalitate juridică, care înființează̆ și administrează̆ unități de asistență̆ socială
• Legea asistenței sociale nr. 292/2011
• Legea privind achizițiile publice nr. 98/2016 (art. 112, anexa 2 etc)
• Legea administrației publice locale nr. 215/2001 Legea finanțelor publice locale nr. 273/2006

Este dificil de estimat în lipsa unor date publice în format deschis cuantumul finanțărilor publice pentru servicii sociale. Dacă ne raportăm la finanțările oferite în baza Legii 34/1998 se poate observa că suma alocată în 2017 este mai mică decât cea din 2010.

Este nevoie de mecanisme prin care de la nivel central să existe suport metodologic pentru nivelul local și județean, de sprijin în vederea întăririi capacității organizaționale și de o corelare a procesului de control și monitorizare. La nivel local și județean, autoritățile publice au nevoie de cooperarea cu sectorul ONG în vederea creșterii calității serviciilor și a diversificării serviciilor.

Astfel, o serie de recomandări au fost elaborate după studiul ”Efectul măsurilor fiscale și economice asupra furnizării și contractării de servicii sociale”:

• Implementarea principiului finanțării publice care urmează beneficiarul și a libertății beneficiarului de a-și alege furnizorul de servicii;
• Furnizarea de servicii sociale trebuie inclusă ca parte a unui mecanism funcțional și eficient de economie social;
• Facilitățile fiscale oferite pentru sponsorizările către ONG-urile furnizoare de servicii sociale;
• Continuarea și simplificarea mecanismului 2%;
• întărirea intervențiilor de prevenire și introducerea unui prag minim procentual al oricărui program care să fie investit în activități de prevenire;
• Decontarea de servicii sociale trebuie sa fie făcută la aceleași standarde de cost indiferent de natura furnizorului (public, non-profit sau profit);
• Standardele de cost trebuie sa fie revizuite periodic și să reflecte atât nevoile beneficiarilor cât și pe cele ale furnizorilor de servicii aliniate la piața muncii;
• Este nevoie de o alocare mai mare de buget pentru subvenționarea serviciilor sociale;
• Elaborarea unui ghid care să faciliteze aplicarea legii achizițiilor publice a serviciilor sociale și formarea profesioniștilor din sectorul public și privat în domeniul achizițiilor publice;
• Sporirea dialogului între instituțiile publice și ONG-uri pentru a facilita implementarea prevederilor referitoare la achizițiile rezervate de servicii sociale.