România are, în prezent, în jur de 95 de cinematografe față de câteva sute, câte număra în anii ’90. În ciuda împuținării sălilor de cinema din țară, numărul audiențelor la filme românești a crescut în ultimii patru ani de la 400.000 la 1.800.000. Invitat în emisiunea „România în Direct” la Europa FM – cu Cătălin Striblea – jurnalistul „România, te iubesc!” – Paul Angelescu – vorbește despre starea cinematografiei românești actuale, despre sursele de finanțare care funcționează în prezent în industrie, precum și despre cele mai vizionate filme din ultimele trei decenii. Filmul „Teambuilding”, realizat de Matei Dima, Alex Coteț și Cosmin Nedelcu a adunat cel mai mare număr de spectatori în cinematografe înregistrat în ultimii 30 de ani – peste un milion – spune Paul Angelescu.
Paul Angelescu: „O comedie despre care unii zic că e foarte amuzantă, alții au criticat-o foarte mult, dar a făcut peste un milion de spectatori în cinematografe”
Cătălin Striblea: M-ai pus foarte mult pe gânduri cu ceea ce ai făcut. E clar că avem artiști care știu ce să facă. Fie că fac filme populare, fie că fac filme de festival de artă, unde luăm o sumedenie de premii. Oamenii ăștia știu ce fac. Înțeleg că e și o industrie care trăiește foarte bine din colaborări cu ce se întâmplă afară. Mai e un punct aici și pe care nu l-am știut, dar pe care îl aflu de la tine. O parte din banii cinematografiei românești trebuie să vină de la jocuri de noroc.
Paul Angelescu: „Așa zice legea”.
Cătălin Striblea: Ca să vezi că am găsit o utilitate și acestei chestiuni. Dar ce m-a pus cel mai tare pe gânduri…
Paul Angelescu: „Este că n-au venit”.
Cătălin Striblea: Nu. Este faptul că majoritatea concetățenilor noștri, dacă e să facem un calcul, de fapt, nu apucă să vadă filme la cinematograf. Motivele sunt două. În multe dintre orașele astea cinematografele nu mai există sau sunt închise ori transformate în cine știe ce. Și doi la mână: acolo unde există… pentru foarte multă lume pare că este foarte scump ori că nu merită banii pentru produsul pe care îl văd acolo. Și să începem de la produs. Filmele astea controversate despre care s-a discutat și la „România în Direct” au umplut, de fapt, sălile de cionematograf. În România s-a mers la film din ce în ce mai mult în ultimii patru ani și s-a trecut de la audiențe de 400.000 de oameni anual până la 1.800.000 în 2022 pentru filme românești.
Paul Angelescu: „Filmul cu cei mai mulți spectatori în ultimii 30 de ani în cinematografe e „Teambuilding”, comedia despre care unii zic că e foarte amuzantă, alții au criticat-o foarte mult, dar, una peste alta au făcut peste un milion de spectatori în cinematografe, ceea ce nu se mai întâmplase de 30 de ani. Prin anii ’90-’91, am mai avut o serie de filme. <<A doua cădere a Constantinopolului>> cred că a fost peste un milion și înainte de Revoluție când nu poți compari. Atunci oamenii nu aveau acces la internet, la televizor, totul era cenzurat și singurul loc unde puteai să te duci să te distrezi era cinematograful și atunci filmele românești aveau audiențe de milioane – 10-15 milioane de bilete pentru un film. Nu mai poți să compari acum”.
Paul Angelescu: „Matei Dima a produs 10 filme și șapte din cele mai urmărite 10 filme românești care au fost realizate în România în ultimii 30 de ani sunt produse și coproduse de el și de colegii săi”
Cătălin Striblea: Ai stat de vorbă cu creatorul acestui tip de producție – Matei Dima. L-ai urmărit la filmări. Cum își explică ei succesul?
Paul Angelescu: „Ei mi s-au părut foarte profesioniști pe ceea ce fac. Nu discut conținutul filmelor. Însă ei vin dintr-o zonă de internet și glumesc și spun că au absolvit <<Universitatea Youtube>>. Bine, ei au absolvit fiecare câte o universitate, dar ideea e că ei s-au format pe Youtube. Au intrat în zona asta de divertisment odată cu apariția Youtube-ului și acolo au încercat, au dat greș, au avut succes și așa mai departe. Și, în 2019, s-au gândit și au făcut un pariu pe care l-au câștigat până la urmă… că milioanele de fani care s-au strâns online vor urmări influencerii dacă vor face pasul către marele ecran. Matei a produs 10 filme și șapte din cele mai urmărite 10 filme românești care au fost produse în România în ultimii 30 de ani sunt produse și coproduse de el și de colegii săi”.
Paul Angelescu: Producătorii filmelor de tipul pe care le fac Matei Dima sau Alex Coteț își recuperează banii din bilete vândute, plasare de produse și contracte cu platformele de streaming
Cătălin Striblea: Asta, Paul, se face cu bani privați sau cum se face?
Paul Angelescu: „În România sunt două metode de finanțare. Una este finanțarea filmelor de genul celor pe care le fac Matei Dima, Alex Coteț, cele cu influenceri, comedii pentru public, și acestea se finanțează din banii lor. Sunt surse private. Își recuperează banii din biletele bândute la cinematografe. Spun ei că recuperează cam 30% dintr-un bilet vândut la cinematograf și, evident, din plasare de produse. Multe dintre filmele lor sunt presărate cu tot felul de reclame la tot felul de produse. Dar și la Hollywood este de foarte multe ori aplicată rețeta asta. Și, evident, își mai recuperează o parte din investiție când filmele, toate filmele, odată cu apariția platformelor de streaming, capătă o a doua viață. Și atunci, după ce fac contracte cu platforme de streaming își mai recapătă din bani”.
Paul Angelescu: „Fondul cinematografic ar fi trebuit să primească bani și de la jocurile de noroc”
Cătălin Striblea: Mai avem filme care se finanțează și de la stat, dar nu neapărat din bani publici.
Paul Angelescu: „Nu sunt din bani publici. Asta e a doua metodă de finanțare. Este o metodă aplicată, din nou, peste tot în Europa. Sunt fonduri cinematografice. Fondul cinematografic din România, care este administrat de o instituție de stat – Consiliul Național al Cinematografiei – acest fond primește 4% din valoarea reclamelor care apar la televizor sau câteva procente din veniturile companiilor de cablu TV sau câteva procente din vânzările de bilete de la cinematografe.
Aici e o chestie interesantă, pentru că acest Fond cinematografic ar fi trebuit să primească bani și de la jocurile de noroc. Povestea e în felul următor: până în 2020 trebuiau să primească 2% din cât încasează statul român de la industria jocurilor de noroc și până în 2020 primeau acest 2%, dar legea e făcută de așa natură, încât trebuiau să cheltuiască banii ăștia de la partea lor de jocuri de noroc după ce cheltuiau alte surse de finanțare. Până la sfârșitul anului nu apucau să organizeze concursuri, să finanțeze filme și dădeau banii înapoi. Practic, le intrau banii în conturi, dar până la sfârșitul anului îi dădeau înapoi și n-apucau să îi utilizeze. Era ca și cum nu intrau deloc. Și după 2020 Parlamentul a votat o lege. <<Domnule, ajutăm regizorii noștri, ne mândrim cu ei, care ne fac mândri la festivalurile internaționale, dăm știri despre ei, ne pozăm cu ei.>>
Și trebuiau să simplifice lucrurile și să intre 4% din banii de la jocurile de noroc către dezvoltarea acestei zone de film, de artă, de festival. Doar că banii ăștia în patru ani nu au intrat niciodată. Și motivul e simplu. Că Ministerul Finanțelor care avea, potrivit legii din 2020, 10 zile la dispoziție să facă normele de aplicare, patru ani mai târziu zice că legea nu e clară din punct de vedere tehnic. Așa că nu au făcut normele și n-au virat niciun leu”.
Paul Angelescu: „Acum mai funcționează 95 de cinematografe în toată țara, cu tot cu alea de la mall-uri”
Cătălin Striblea: Ăștia sunt tot bani de la public. Sunt bani în diverse situații adunați de la public care ar putea fi folosiți într-un fel sau altul. Câte cinematografie avem în România?
Paul Angelescu: „Sper să nu greșesc, dar în anii 1990 vorbeau de ordinul sutelor – 600-700. Acum mai funcționează 95 de cinematografe în toată țara, cu tot cu alea de la mall-uri. Într-adevăr, au mai multe săli, dar oricum, la nivel de total de săli suntem mult sub ce se întâmpla în anii ’90 sau ce aveam înainte de Revoluție. Și aici mai e un aspect. Toate filmele astea de autor, filmele de artă, filmele care sunt mai greu de urmărit, au publicul lor, nu sunt atât de facile… filmele astea în Europa ajung nu la cinematografele de mall, ci la cinematografele de artă. În Budapesta sunt clădiri superbe, istorice, renovate, e ca și cum intri la Ateneu să te uiți la un film. În Praga la fel”.
Urmărește întreaga emisiune „România în Direct” aici:
Sursa foto: Shutterstock
Citește și: Familia austriacă Julius Meinl a cumpărat hotelul Ambasador din București | AUDIO
