În Ucraina, următoarea ţintă a armatei ruse este oraşul Sloviansk. Cel puţin şase persoane au fost ucise, iar alte 19 au fost rănite începând de duminică în urma atacurilor repetate. Între timp, autoritățile ucrainene interzic bărbaţilor care au vârsta de încorporare în armată să-şi părăsească localităţile de reşedinţă. Este vorba de bărbaţii cu vârste între 18 şi 60 de ani. De fiecare este nevoie pe front.
Arslan Safarmatov, din Republica Moldova, a fost voluntar în Ucraina în ultimele 4 luni. Acum s-a întors acasă, după ce a fost rănit, lângă Severodonețk. Arslan Safarmatov a vorbit despre teroarea din Ucraina într-un interviu în exclusivitate pentru Europa FM.
Citiți aici interviul integral cu Arslan Safarmatov, voluntar în Ucraina
Liliana Nicolae: Ce v-a impresionat cel mai mult în Ucraina?
Arslan Safarmatov: Oamenii. Majoritatea cetățenilor din Ucraina pentru că ne primeau ca pe copiii lor, ca pe frații lor, ca pe rudele lor. De fiecare dată, chiar și dacă mergeam pe stradă și ne vedeau în uniformă, ne spuneau <<Băieți, mulțumesc mult! Sunteți aici, ne apărați>>. Cam în felul acesta.
Liliana Nicolae: Cât timp ați stat în Ucraina?
Arslan Safarmatov: Patru luni.
Liliana Nicolae: Ce a fost cel mai greu?
Arslan Safarmatov: Cel mai greu pentru mine a fost că mi-am pierdut prietenii. Au murit oameni din grupa noastră care nu trebuiau să moară.
Liliana Nicolae: Primul soldat din legiunea de voluntari a fost un brazilian care a murit și care era împreună cu dumneavoastră. Îmi puteți povesti întâmplarea?
Arslan Safarmatov: El a fost singurul din grupa noastră care a murit. De la început, de când am venit în Ucraina – din martie până la 3 iunie – noi nu am avut pierderi. Adică au fost răniți, dar uciși niciunul. Brazilianul a fost ucis. Îmi pare foarte rău pentru că a fost un bărbat curajos. Au rămas soția lui și cu toți copiii.
Liliana Nicolae: Puteți povesti cum s-a întâmplat? Înțeleg că erați foarte aproape, erați împreună, de fapt, atunci.
Arslan Safarmatov: Eram la câțiva metri de el. Noaptea, când stăteam la post, am auzit că lucrează tehnică. În fața noastră era o casă și după casa aceea am auzit că lucrează tanc sau ceva… lucra acolo tehnic.
Noi ne-am dus și am încercat să vedem ce se află după casa aceea, să nu ne ia cineva prin surprindere. Toate ușile erau încuiate. Erau patru apartamente ale căror uși, toate, erau încuiate. Și am vrut să rupem o ușă, dar ne trebuiau instrumente, și am trecut pe partea cealaltă după instrument și brazilianului i-am spus că treacă mai repede, dar el nu știu cum a făcut și a fost ucis.
Liliana Nicolae: Tot atunci ați fost rănit și dumneavoastră.
Arslan Safarmatov: Da. M-am pornit să-l scot, să văd ce e cu el, dacă e viu, dacă puteam să-i dau o mână de ajutor. Și în timpul acesta am fost și eu rănit.
Liliana Nicolae: Ați fost împușcat.
Arslan Safarmatov: Da, în burtă.
Sursa foto: Arslan Safarmatov
„Rușii sunt o grupare de teroriști, de nimicitori. Nu au nimic sfânt în ei. Violează copii, femei, bărbați. E un barbarism de Evul Mediu”
Liliana Nicolae: În ce locuri ați fost în Ucraina în aceste patru luni?
Arslan Safarmatov: Am apărat și am eliberat Irpin. Am fost la Huleaipole, Zaporijjea, Nikolaev.
Liliana Nicolae: Cum e războiul din Ucraina? Cum e văzut de aproape?
Arslan Safarmatov: Rușii sunt ca o grupare de terorism, de nimicitori. Nu au nimic sfânt în ei. Violează copii, violează femei, violează băieți. Adică nu nimic sfânt în ei. Văd oameni civili înaintea lor și nu se opresc. Împușcă toți civilii, cu mâinile legate sau la spate. Îi maltratează. Asta am văzut eu cu ochii mei. Stau trupurile în mijlocul drumului. Au mers cu tancurile, cu mașinile blindate peste aceste trupuri. Nu s-au uitat că-s morți. Ar fi putut să-i tragă într-o parte sau, la urma urmei, să-i îngroape. Așa i-au lăsat. Au minat parcurile. E ceva strașnic. Ce vă redau eu e una, dar să vedeți cu ochii voștri este cu totul altceva. E un barbarism de Evul Mediu. Am văzut femei omorâte. Am văut Irpinul distrus. Am văzut Bucha distrusă.
Liliana Nicolae: Ce ați făcut acolo? Știu că printre altele ați ajutat la curățarea de mine.
Arslan Safarmatov: Am participat și la curățarea de mine după eliberarea Irpinului.
Liliana Nicolae: Și înțeleg că vreți să vă întoarceți?
Arslan Safarmatov: Cam așa am în plan.
Liliana Nicolae: Prin ce diferă războiul din Ucraina de cel din Transnistria?
Arslan Safarmatov: Aici este bombardament în fiecare zi. De dimineață până seara, noaptea, și iar. Noi eram în Huleaipole și două zile la rând ne-au bombardat și zi și noapte. Ce-i drept, și noi am distrus acolo două tancuri și un blindat. Două zile ne-au bombardat ca să se răzbune pe noi.
Liliana Nicolae: Cum sunt soldații ucraineni? Cum stau cu moralul?
Arslan Safarmatov: Au moralul foarte ridicat.
Liliana Nicolae: Chiar și după patru luni de război?
Arslan Safarmatov: Da pentru că ei își apără țara.
Liliana Nicolae: Ce v-a motivat în această luptă? Dumneavoastră de ce v-ați dus acolo?
Arslan Safarmatov: Eu am copii și am nepoți și nu vreau ca hoardele astea de ruși să ajungă la noi în Moldova sau în Basarabia să facă ce fac în Ucraina.
Sursa foto: Arslan Safarmatov
„Acum se face istorie în Ucraina. Dacă Ucraina pierde, pierde toată Europa”
Liliana Nicolae: Îmi puteți povesti o întâmplare care v-a impresionat în Ucraina?
Arslan Safarmatov: La noi în fiecare zi au fost întâmplări care ne-au impresionat… Am intrat în Irpin și eram trei moldoveni și noi am aflat că trupele ruse s-au retras și am luat asupra noastră și ne-am dus în recunoaștere în tot Irpinul – adică am mers dintr-un capăt în altul. Oamenii când ne vedeau plângeau, ne cuprindeau și iar plângeau. Se puneau în genunchi în fața noastră și ne mulțumeau.
Liliana Nicolae: Cum credeți că se va termina războiul?
Arslan Safarmatov: Dacă Europa și America dau armamentul necesar ucrainenilor, ucrainenii vor câștiga.
Liliana Nicolae: Aveți un mesaj pentru cei care sunt pe front?
Arslan Safarmatov: Le-aș propune să reziste. Și niciun pas înapoi. Totul e pe spatele lor. Acum istorie se face în Ucraina. Dacă Ucraina pierde, pierde toată Europa.
Sursa foto: Arslan Safarmatov
