Cunoaştem numeroase boli autoimune precum lupusul sau poliartrita reumatoidă. În aceste afecţiuni corpul luptă împotriva lui, iar celulele sunt atacate de propriul sistem imun.
O astfel de boală, nu foarte rară în cadrul bolilor sistemice autoimune, este și sindromul Sjogren în care celulele albe atacă glandele salivare și glandele lacrimale. Este frecvent întâlnit la femei și de regulă debutează în jurul perioadei de perimenopauză, adică 45-50 de ani.
Persoanele cu sindrom Sjogren au senzația de gură uscată, nevoia de a bea lichide frecvent, limba este roșie, cu ulcerații și pot apărea chiar dificultăți de vorbire și la înghițire. Glandele salivare situate la nivelul obrajilor și mandibulei se inflamează, cresc în dimensiuni. Ochii sunt afectați prin lipsa lacrimilor. Se înroșesc, sunt dureroși și există senzația de corp străin în ochi.
Persoanele care suferă de sindrom Sjogren se simt mereu obosiți, slăbesc, pot avea dureri musculare și articulare. Pielea este uscată și pot apărea pete. Este o boală sistemică, ceea ce înseamnă că pot fi afectați rinichii, plămânii, pot apărea probleme digestive, cardiace sau neurologice.
Având în vedere multitudinea de semne și simptome, comune cu multe alte boli, diagnosticul sindromului Sjogren este dificil și uneori durează chiar și 4-5 ani de la debutul simptomelor pentru a fi stabilit corect. Medicul reumatolog este cel care poate cere teste de sânge, teste de explorare a fluxului lacrimal sau de explorare a glandelor salivare, inclusiv biopsia acestora.
Sindromul Sjogren este o afecțiune cronică cu evoluție progresivă. Durerile, ochii și gura uscate și oboseală afectează calitatea vieții pacienților. Apelați la medic din timp în cazul apariției simptomelor menționate.
