Sergiu Celibidache s-a născut în 1912, la Roman, în județul Neamț. Pe când avea câteva luni, familia acestuia s-a mutat la Iași și tatăl său, grec la origine, a fost multă vreme prefect al județului.
Pe când avea 4 ani, Sergiu Celibidache a început să studieze pianul, însă înstărita sa familie considera această preocupare cel mult o metodă de petrecere a timpului liber. Părinții lui Sergiu Celibidache își doreau cu orice preț ca fiul lor să devină inginer și mai mult de nevoie, acesta s-a înscris la Universitatea Politehnică din București. A renunțat după numai un an, dar din acel moment, părinții nu i-au mai trimis nici măcar un leu. Nu a fost o problemă pentru tânărul Celibidache, care și-a asigurat traiul predând lecții de pian.
Cu un an înainte de izbucnirea celui de-al Doilea Război Mondial, s-a înscris la Academia de Muzică din Berlin. În paralel, a făcut și cursuri de psihologie și metafizică, și una peste alta, a fost apreciat de toți profesorii săi. Așa se face că imediat după terminarea Războiului, lui Celibidache i se dă pe mână Filmarnonică din Berlin. Avea doar 33 de ani când a devenit dirijorul acestei prestigioase orchestre, pe care a și condus-o până în 1952.
Celibidache a fost nevoit să renunțe după ce vechiul dirijor a fost achitat în procesul în care era acuzat că ar fi colaborat cu autoritățile naziste. Tot răul a fost spre bine, pentru din acel moment, lui Celibidache i s-a cerut să dirijeze orchestre din Italia, Anglia, Argentina, Mexic sau Canada.
În 1978, la mai bine de 40 de ani de când plecase din România, Celibidache a acceptat să dirijeze Filarmonica „George Enescu” din București. Într-o înregistrare, care din motive evidente, a fost difuzată abia după Revoluție, se aude cum Celibidache le spune membrilor orchestrei: ”În ţara asta nu se poate face nimic. Am lăsat (…) o listă cu instrumentele necesare orchestrei. Nu sunt nici instrumentele, nici lista nu se mai găseşte… Dar se vrea, mă rog, să facă orchestra Filarmonicii din Bucureşti turnee în străinătate cu Celibidache! (…) Voi merge (…) în aceste turnee când veţi avea aceeaşi diurnă ca mine. Nu cu şapte dolari pe zi, fierbător, ibric, salam de Sibiu, caşcaval, ouă fierte de acasă. Eu nu pot sta la un hotel de cinci stele, iar voi, la unul de două sau chiar de una. Nu pentru că sunt eu Celibidache, (…) ci pentru că sunt român, ca şi voi“.
Sergiu Celibidache s-a mai întors în România abia după 1990, și până la momentul morții sale, a ocupat funcția de director al Filarmonicii din Munchen.
Pe finalul vieții, s-a retras în Franța, în mica localitate Neuville sur Essone, unde a și fost îngropat.
Maestrul s-a stins din viață la 14 august 1996.
