Emisunile culinare aduc servicii sau deservicii meseriei? Emisiunile culinare de la TV au marele merit că apropie tinerii de meseria aceasta, dar au și marele neajuns că le lipsește timpul necesar pentru a explica meseria în toate aspectele ei.
Din acest motiv, dar și din altele care țin de ideea de show TV, unii oameni, de obicei cei fără multă experiență de viață, cred că-i destul să porți cinci brățări, să-ți faci un tatuaj și o frizură cool pentru a deveni superstar.
Sigur că-n condițiile televiziunii poți să devii, dar îți promit că îndată ce va trebui să gătești pentru 10-20-40-400 de persoane, vei constata că brățara îmbibată de ulei încins care ți se lipește de antebraț nu-i chiar visul, că frizura nu face doi bani dacă trebuie să o ții sub tocă sau bandana, că niciun reflector nu încălzește la fel de tare ca un cuptor de pizza sau o mașină de gătit cu 8 ochiuri aprinse simultan, că oamenii care plătesc pentru mâncare nu vor doar mâncare, vor de la tine mâncare bună+prestație ca la tv+rest la leu.
E bine să știi că dacă vrei să te angajezi într-un restaurant, vei primi salariul pieței pentru poziția respectivă, plus-minus ceva zeci de lei, poate sute, dacă ai noroc/ghinion.
Partea bună e că dacă ești de față de fiecare dată când vii la muncă, în 5-6 ani poți să fii destul de stăpân pe tine pentru a putea cere bani mai mulți, dacă nu de la patronul pentru care ai debutat, de la altul.
Dacă poți să gătești, vei primi. Dacă ești cu adevărat bun, dar nu ai nervi să lucrezi la patron și nici bani de investit (asta-i oricum o treabă destul de aiurea, cei mai mulți dintre bucătarii care investesc de capul lor pierd și banii și bucuria de a găti), te poți face freelancer. Gătești pentru evenimente, cu marfa plătită de client, gătești prin casele oamenilor, prin târguri sau localuri care sunt dispuse să riște cu tine.
Cât câștigi?
Ca idee, cam cât dai pe ingrediente e decent să ceri ca onorariu. Din onorariu mai plătești oricum transportul, un impozit, eventual unele cheltuieli neprevăzute.
Dacă e cazul, plătești și pentru echipamentele de care nu dispui sau pe care clientul nu-i dispus să ți le pună la dispoziție. Cam așa oferi mâncare la un preț cinstit.E important să știi că un pic de modestie n-a omorât pe nimeni. De fiecare dată când îți evaluezi munca, gândește-te că undeva pe aproape e unul cel puțin la fel de bun ca tine.
Mai gândește-te că până nu demult bucătarii uceniceau trei ani doar să învețe cinci sosuri și nu erau plătiți ca niște staruri rock nici după 20 de ani de experiență. Unii niciodată, iar cei mai mulți dintre ei nu-și permit să mănânce în localurile în care lucrează.
Caută să fii cinstit și să-i bucuri pe cei pentru care gătești. N-o să poți face asta dacă nu poți să găsești bucurie în tine, dacă nu-ți place mâncarea. În zilele în care simți că ești cel mai bun, intră sub duș cu tot cu haine și dă drumul doar la apa rece. O să ajute! Cu cât simți mai tare că ești mai bun, cu atât mai puțin loc lași lucrurilor cu adevărat bune să ți se întâmple. Nu te umili, dar încearcă să rămâi modest.
Nu te plânge de eșec și nu te rușina de succes, n-ai motive atâta timp cât îți faci treaba cinstit și cu omenie. Știi că nu ai dat greș când vezi că oamenii sunt dispuși să te plătească în continuare pentru lucrurile pe care știi să le faci. E simplu.
FOTO: Tonis Valing / Shutterstock.com
