“Secretele mici și nu tocmai albe de azi nu sunt despre ouă ci despre pâinea servită în restaurante. E bine să știți că restaurantele care servesc pâine făcută în casă sunt exprem de puține, pe de o parte pentru că pâinea bună nu-i atât de ușor de făcut deși teoretic conține doar apă, drojdie și sare, pe de alt parte pentru că restaurantele nu încearcă aproape niciodată să-ți dea cel mai bun produs posibil la cel mai bun preț posibil ci cel mai ieftin produs posibil la cel mai mare preț posibil.
Prin urmare, pâinea pe care o primiți de obicei în restaurant e aproape invariabil cea mai ieftină de pe piață, lucru pe care poate să-l observe orice om care a mâncat vreodată și altceva în afară de franzelă.
Problema nu e asta. Problema e că de foarte multe ori pâinea care ajunge pe masa ta a mai fost pe alte 3-4 mese în acea zi, iar în cazurile cu adevărat minunate a fost pe cel puțin o masă cu o seară înainte. De multe ori coșurile cu pâine se întorc din sală neatinse, caz în care așteaptă cuminți până la următorul client.
Alteori lipsesc dintr-un coș două felii care-s înlocuite cu unele noi. Lucrul acesta e valabil și-n cazul chiflelor congelate care-s coapte în bucătăria restaurantului și aduse frumos în coșulețe sau pe farfurii alături de un cuțit bont și un cub de unt.
Asta se întâmplă pentru că, nu-i așa, te bate Dumnezeu dacă arunci pâinea, și între pedeapsa unui Dumnezeu cu care nu știm să negociem și amenda unei DSV care se vede aproape la fel de des ca divinitatea și care nu are cum să demonstreze această practică decât printr-un flagrant, mulți aleg să riște.
Și acum, dacă ești bucătar sau proprietar de restaurant spune-mi că n-ai făcut niciodată asta. Nu, nu te cred”, îşi încheie Adrian Hădean pledoaria din prima ediţie Medium Rare de la Europa FM.
