“În ultimii ani, industria a învățat cum să speculeze pe de o parte dorința românuui de a avea pe masă lucrurile cu care era obișnuit din copilărie, pe de altă parte incapacitatea acestuia de a produce acele lucruri. Înainte de Paști găsești în magazine drob gata de mâncat sau gata de copt, ouă vopsite și cozonaci.
Toate astea fac parte din cultura noastră, însă tot din cultura noastră făcea parte și pregătirea lor în casă, împreună cu familia și pentru familie.
Azi, încercăm să retrăim timpurile trecute folosindu-ne de imaginile pe care ni le amintim și pe care încercăm să le reproducem în căminele noastre folosindu-ne de o butaforie vag comestibilă, fie pentru că suntem prea comozi, fie pentru că ne e teamă să încercăm să facem cu mâna noastră ce făceau mamele sau bunicile noastre cu ani în urmă.
Azi, am renunțat la secretele mici și nu tocmai albe în favoare unui secret tot mic, dar absolut benign: cel mai rău lucru care se poate întâmpla când vrei să vopsești un ou folosind foi de ceapă sau zeamă de sfeclă e să-l spargi accidental. Cât poate fi de dureros?
Cel mai rău lucru pe care-l poți păți când faci un cozonac e să se pleoștească. S-ar putea să fie așa, s-ar putea să iasă perfect din prima, dacă te ții de rețetă. De ce să cumperi ouăle vopsite cu chimicale? De ce să cumperi un drob cu amelioratori și afântori artificiali când tot ce-ți trebuie pentru a-l face pufos e un tel, trei albușuri și o lingură de pesmet?
De ce să cumperi un cozonac cu minim 42% zahăr când poți arde 1200 de calorii frământându-l cu mâinile tale? Îți spun eu, pentru adevăr, pentru autenticitate și simplitate, pentru ca fiul sa fiica ta să-și amintească de tine ca de un om, nu ca de un card atașat unui cont bancar”, crede chef Adrian Hădean.
