În timpul Primului Război Mondial, soldaţii români au scris scrisori și cărți poștale, versuri sau memorii, de o mare valoare istorică.
Din paginile scrisorilor, descoperim poveşti din acele vremuri, scrise chiar de cei care le-au trăit.
Sunt oameni care au trăit şi au înţeles războiul prin toate simţurile, au simţit mirosul morţii, al nenorocirii, al disperării şi al fricii.
Poveştile lor captivante pot fi luate drept adevărate lecţii de istorie pentru generaţiile ferite de terorea războiului.
1918, aprilie 16. Scrisoare trimisă de Preotul Gavril Câmpeanu mamei sale, în perioada în care a participat la Primul Război Mondial.
1917, Odessa. Scrisoare a lui Băiulescu prin care îi mulţumeşte lui Paul Augustin de Letca pentru informaţiile date despre fiul său Aurel şi relatează despre viaţa în pribegie în tot mai numeroasa colonie română din Odessa.
Vasile Neag îi scrie soției Palagea Neag din Rusu Bârgăului
1915. Scrisoare trimisă de matroana Motofelea din Maieru, soţului ei, pe front.
1914. Versuri despre viaţa de soldat scrise de Ilie Jeleriu, Petru Roman, Lazăr Constantin şi Iosif Mojerean.
Foto: arhivelenationale.ro
