Birourile de vot s-au deschis, joi dimineaţa, la ora 07.00 (09.00 ora României) pentru referendumul pe tema independenţei Scoţiei, un plebiscit istoric care ar putea conduce la destrămarea Marii Britanii şi la formarea unei noi ţări în Europa.
Alegătorii vor trebui să răspundă la întrebarea: ‘Scoţia trebuie să devină o ţară independentă?’
În total, 4,29 de milioane de alegători – dintre care 600.000 au votat deja prin corespondenţă sunt așteptați să decidă dacă vor pune capăt sau nu unei alianţe care datează din 1707.
Într-un birou de vot din Edinburgh, Peter Macvean, unul dintre responsabilii de procesul de vot, anticipează chiar o rată de participare de 90 la sută.
Secţiile de votare se vor închide joi seara, la ora 22.00 (24.00 ora României), iar rezultatele vor fi anunţate vineri dimineaţa.
Ultimele sondaje arată un uşor avans pentru tabăra care susţine menţinerea în componenţa Marii Britanii, dar cu un număr de indecişi suficient de mare pentru a înclina balanţa.
Scoţia reprezintă 8,3 la sută din populaţia Marii Britanii, o treime din suprafaţa sa şi 9,2 la sută din Produsul Intern Brut. Prin urmare, o minoritate va decide viitorul entităţii formate din Anglia, Scoţia, Ţara Galilor şi Irlanda de Nord.
Referendumul din Scoția, un model?
Referendumul din Scoţia ar putea fi un model pentru numeroasele mişcări separatiste din Europa şi din lume, multe dintre acestea luptând de ani întregi pentru independenţă.
Este și cazul Cataloniei, în Spania. Regiunea beneficiază în prezent de un nivel ridicat de autonomie culturală şi politică şi are propriul parlament regional. Nu e suficient, consideră catalanii, care viseazp la propriul stat. De aceea, Guvernul regional din Barcelona vrea să organizeze un referendum în noiembrie. Madridul trebuie să tempereze și naționalismul basc.
Și Belgia riscă să-și piardă jumătate din populație, dacă Noua Alianţă Flamandă își va atinge scopul: stabilirea unei Flandre independente prin negocieri. Neclară este şi situaţia Valoniei. Au fost discuţii despre unirea acesteia cu Franţa, Luxemburg sau chiar Germania. Dar până în prezent, belgienii au reuşit să rămână împreună.
Mișcări separatiste sunt și în Italia: Liga Nordului cere desprinderea regiunii Padania de restul țării pe motiv că generează o mare parte din produsul naţional al Italiei, ceea ce înseamnă că sudul trăiește pe spinarea nordului. Și locuitorii Tirolului de Sud cer separarea de Roma.
Astfel de mișcări sunt şi pe alte continente. Este cazul regiunii Quebec în Canada. Două referendumuri pe această temă au fost, însă, respinse de locuitori.
Pe de altă parte, în Asia, kurzii au militat multă vreme pentru o ţară a lor. Au fost divizaţi şi reprimaţi de la destrămarea Imperiului Otoman, când au fost stabilite actualele graniţe internaţionale ale regiunii, făcând din Kurdistan cea mai mare naţiune din lume fără stat. Siria şi Turcia au, de asemenea, comunităţi kurde importante.
